benghiu (sbenghiu) n. 1. bucatzica de tafta neagra ce femeile ishi puneau pe fatza k s’arate mai albe: obrazul dres cu roshu shi ’mpestritzat cu benghiuri AL.; 2. fig. pata sau semn negru: glodu ’tzi lipeshte benghiuri pe nas AL.; 3. pata neagra facuta in fruntea copiilor mici cu cerneala ori cu funingine k prezervativ in contra deochiului: mama i facea cate un benghiu boghet in frunte k sa nushi prapadeasca odorul Cr. 4. o varietate a jocului in arshice: jocul in sbenghiu ISP. [Turc. BENK lit. pata].