AUTOMACARÁ, automacarale, s. f. Macara montată pe șasiul unui autocamion. [Pr.: a-u-] – Auto²- + macara.

automacará sf [At: DN³ / P: a-u~ / Pl: ~le / E: auto²- + macara] Macara montată pe un autovehicul.

AUTOMACARÁ, automacarale, s. f. Macara montată pe șasiul unui autocamion. [Pr.: a-u-] – Auto² + macara.

AUTOMACARÁ s.f. Macara montată pe un autocamion, folosită de obicei la lucrări de depanare. [< auto²- + macara, după rus. avtokran].

AUTOMACARÁ s. n. macara pe un autocamion, folosită la lucrări de depanare. (după germ. Autokran)

automacará s. f. Macara montată pe autocamion ◊ „O automacara [...] a pornit la drum [...]” Sc. 29 X 75 p. 4. ◊ „Automacaraua miliției a ridicat 17 autoturisme staționate în locuri interzise [...]” R.l. 6 III 77 p. 5 (din auto2- + macara, după germ. Autokran, rus. avtokran; Th. Hristea P.E. 168; OSRI; D.Tr.; DEX, DN3; cf. fr. auto-grue DTN)

AUTOMACARÁ ~le f. Macara montată pe un autocamion, folosită de obicei la lucrări de depanare. /auto- + macara

automacará (a-u-) s. f., art. automacaráua, g.-d. art. automacarálei; pl. automacarále, art. automacarálele

automacará s. f. (sil. a-u-) → macara