ÁUTO² Element de compunere insemnand „automobil” „automat” care serveshte la formarea unor substantive. [Pr.: au] Din fr. auto.

auto² [At: DA / P: au~ / E: fr auto] Element prim de compunere cu semnificatzia: 1 De automobil. 2 De transport cu tractziune mecanica. 3 Automat. 4 Automatizat. 5 Automatizare.

AUTO² Element de compunere insemnind «automobil» «automat» care serveshte mai ales in limbajul tehnic la formarea unor substantive k: autoblin dat autotractziune etc. Pronuntzat: au.

AUTO² Element de compunere insemnand „automobil” „automat” care serveshte la formarea unor substantive k: autoblindat. [Pr.: au] Fr. auto.

AUTO² Element prim de compunere savanta cu semnificatzia „automat” sau „automobil”. [Pron. au. / < fr. automobile].

AUTO¹ elem. aut²(o).

AUT²(O) elem. „insushi singur”; „automobil mashina”. (< fr. aut/o/ cf. gr. autos)

auto² Element de compunere cu sensul „automobil” sau „automat” (din fr. auto[mobile]; L. Seche in LR 1/74; DEX DN3)

automótovélo s. adj. Referitor la automobile motociclete shi biciclete ◊ „Pentru amatorii de automotovelo pe langa noua motoreta «MiniMobra» se vor mai prezenta la Targul de mostre noile tipuri de biciclete «Pegas 18 B» shi «Standard B.».” R.l. 10 VIII 77 p. 2; v. shi 1 VIII 80 p. 5 (din auto2 + moto + velo)

AUTO „insushi singur de la sine spontan automat prin mijloace proprii automobil”. ◊ gr. autos „el insushi” > fr. auto germ. id. engl. id. it. id. > rom. auto. □ ~alogamie (v. alo v. gamie) s. f. prezentza in cadrul aceleiashi specii a unor indivizi partzial autogami shi partzial alogami; ~biografie (v. bio v. grafie) s. f. 1. Scriere literara apartzinind genului epic in care autorul ishi povesteshte viatza. 2. Biografia unei persoane scrisa de ea insashi; ~biologie (v. bio v. logie₁) s. f. biologie a organismelor individuale; sin. idiobiologie; ~blast (v. blast) s. n. microorganism sau germen solitar; ~carp (v. carp) adj. s. n. (fruct) rezultat prin autofecundare; ~carpie (v. carpie) s. f. autogamie urmata de formarea fructului; ~cartograf (v. carto v. graf) s. n. aparat pentru obtzinerea de planuri shi hartzi prin restitutzia automata a fotogramelor; ~cefal (v. cefal) adj. 1. Care se bucura de autocefalie. 2. Care se conduce singur; ~cefalie (v. cefalie) s. f. independentza a unei biserici ortodoxe natzionale; ~cheratoplastie (v. cherato v. plastie) s. f. operatzie plastica de refacere a corneei distruse cu material prelevat de la aceeashi persoana; ~cinetic (v. cinetic) adj. care este capabil sa se mishte fara a primi impuls din afara; ~citoliza (v. cito v. liza) s. f. autoliza*; ~clazie (v. clazie) s. f. proces de topire a unui tzesut organic prin fermentzi proprii; ~core (v. cor) adj. s. f. pl. (plante) care raspindesc semintzele prin deschiderea brusca a fructelor; ~corie (v. corie₂) s. f. imprashtiere a sporilor semintzelor shi fructelor prin mijloace proprii; ~crat (v. crat) adj. s. m. shi f. (conducator) cu puteri absolute; ~cratzie (v. cratzie) s. f. forma de guvernamint in care intreaga putere a statului este concentrata in mina unei singure persoane; ~cromie (v. cromie) s. f. procedeu de realizare a reproducerilor colorate prin imprimarea succesiva a mai multor culori peste o autotipie albnegru; ~cromozom (v. cromo v. zom) s. m. cromozom obishnuit de care se prind cromozomii satelitzi in timpul procesului meiotic; ~dem (v. dem) s. n. populatzie formata din indivizi care se reproduc prin autofertilizare; ~desmozomi (v. desmo v. zom) s. m. pl. desmozomi care unesc diferite zone ale suprafetzei aceleiashi celule; ~dinamic (v. dinamic) adj. care este mishcat de propria sa fortza; ~drom (v. drom) s. n. teren special amenajat destinat curselor de automobile; ~ecolalie (v. eco₁ v. lalie) s. f. simptom al unor boli mintale care consta in repetarea stereotipa a propriilor cuvinte; ~erastie (v. erastie) s. f. dragoste excesiva fatza de propriai persoana devenita obiectul instinctual sexual deviat; sin. narcisism; ~estezie (v. estezie) s. f. sensibilitate a plantelor la excitatziile interne; ~fag (v. fag) adj. care prezinta autofagie; ~fagie (v. fagie) s. f. consumare a propriilor tzesuturi ale unui organism supus inanitziei; ~fen (v. fen) adj. (despre un caracter genetic) controlat de o singura gena care se manifesta autonom in cursul transplantelor; ~fil (v. fil₁) adj. autogam*; ~filie (v. filie₁) s. f. autoapreciere exagerata patologic; ~filogenie (v. filo₁ v. geme₁) s. f. dezvoltare a unor frunze din lamina altor organe foliare; ~fit (v. fit) s. m. fat teratologic care poate trai in viatza extrauterina; ~fite (v. fit) s. f. pl. plante autotrofe care se nutresc prin fotosinteza direct din materia organica; ~fitic (v. fitic) adj. (despre plante) care ishi produce singur substantzele nutritive; ~fobie (v. fobie) s. f. teama patologica de a fi singur; ~fonie (v. fonie₁) s.f rezonantza obsedanta a propriei voci; ~fonomanie (v. fono₂ v. manie) s. f. tendintza patologica spre sinucidere; ~fundoscop (v. fundo v. scop) s. n. oftalmoscop pentru examinarea fundului de ochi propriu; ~game (v. gam) adj. s. f. pl. (plante) la care fecundatzia se realizeaza cu polen din staminele florii in care se afla shi pistilul; ~gamie (v. gamie) s. f. 1. Fecundatzie a florilor unei plante prin polenul produs in aceeashi floare; 2. Tip de autofecundare la protozoare constind in unirea a doua nuclee formate in aceeashi celula; ~gen (v. gen₁) adj. 1. Creat sau existent prin sine insushi. 2. A carui dezvoltare este produsa de factori interni. 3. (Despre sudura) Care utilizeaza energia termica produsa de arderea acetilenei in oxigen; ~geneza (v. geneza) s. f. 1. Reproducere prin polen propriu. 2. Teorie conform careia dezvoltarea in natura vie se datoreaza exclusiv factorilor interni ereditari neginduse actziunea mediului ambiant. 3. Teorie potrivit careia din materia organica poate lua nashtere in mod spontan un organism viu evoluat; sin. generatzie spontanee; ~genie (v. genie₁) s. f. capacitate a unui organism vegetal de a se reproduce; ~genotipic (v. geno₁ v. tipic) adj. care provine din acelashi genotip; sin. izogenetic; ~gnoza (v. gnoza) s. f. cunoashtere de sine insushi; ~gonie (v. gonie) s. f. autogeneza* (1 2 3); ~graf (v. graf) adj. s. n. 1. adj. shi s. n. (Text document) scris de autorul insushi. 2. s. n. Aparat folosit in fotogrammetrie la masurarea corpurilor cu ajutorul fotogramelor terestre; ~grafie (v. grafie) s. f. 1. Procedeu prin care se reproduc pe o piatra litografica sau pe o hirtie speciala un text un desen etc. 2. Produs tipografic obtzinut prin acest procedeu; ~grama (v. grama) s. f. telegrama trimisa automobilishtilor in deplasare shi afishata la statziile de benzina; ~hematoterapie (v. hemato v. terapie) s. f. tratament care consta in injectarea de singe provenit dintro vena a aceluiashi bolnav; sin. autohemoterapie; ~hemoliza (v. hemo v. liza) s. f. distrugere a globulelor roshii de catre propriul ser al bolnavului; ~hemoterapie (v. hemo v. terapie) s. f. autohemato terapie*; ~historadiografie (v. histo v. radio v. grafie) s. f. histoautoradiografie*; ~homogamie (v. homo v. gamie) s. f. autopolenizare exceptzionala; ~hton (v. hton) adj. 1. Care sa format shi sa dezvoltat pe teritoriul unde traieshte shi in prezent; sin. indigen aborigen. 2. Care este limitat la un areal restrins. 3. Relativ la carbunii care sau format pe locul de origine a plantelor din care aceshtia provin. 4. Referitor la formatziile geologice care nu au suferit mishcari tectonice de translatzie; ~htonie (v. htonie) s. f. caracter autohton; ~latrie (v. latrie) s. f. adoratzie patologica a eului propriu; ~leucocitoterapie (v. leuco v. cito v. terapie) s. f. utilizare terapeutica a leucocitelor provenind de la aceeashi persoana; ~lit(v. lit₁) s. n. roca magmatica inglobata in alta roca cu care a provenit din aceeashi magma initziala; ~litografie (v. lito v. grafie) s. f. procedeu de reproducere tipografica a lucrarilor executate direct pe piatra litografica pe o placa de metal sau pe hirtie de transport; ~liza (v. liza) s. f. proces de distrugere a celulelor shi tzesuturilor organice sub actziunea enzimelor proprii; sin. autocitoliza autopepsie autoproteoliza; ~log (v. log) adj. s. n. 1. s. n. Produs sau component care provine de la acelashi organism. 2. adj. Ceea ce apare in mod natural intrun anumit sector organic sau care este prezent in mod normal in tzesuturile sau umorile corpului. 3. (Despre un neoplasm) Provenit din celule care apar in mod normal in organul respectiv; ~mixie (v. mixie₁) s. f. proces de autofecundare la care copuleaza doi gametzi sau doua nuclee de acelashi sex; ~mizofobie (v. mizo v. fobie) s. f. teama patologica de mirosuri neplacute care ar putea proveni de la propria persoana; ~mobil (v. mobil) adj. care se mishca prin el insushi sau care se mishca cu ajutorul unui motor propriu; ~morf (v. morf) adj. privind mineralele rocilor limitate de formele cristaline proprii speciei lor; ~morfoza (v. morfoza) s. f. modificare organica morfologica shi. functzionala conditzionata de factori interni; ~nastie (v. nastie) s. f. curbura de creshtere inegala a organelor vegetale datorita unor cauze interne; ~nefrectomie (v. nefr/o v. ectomie) s. f. operatzie chirurgicala de excludere functzionala totala a rinichiului tuberculos; ~nictitropic (v. nicti v. tropic) adj. (despre organe vegetale) care in mod spontan ishi ia pozitzia obishnuita din timpul noptzii; ~nom (v. nom₁) adj. care se bucura de autonomie; ~nomie (v. nomie) s. f. 1. Drept al unui stat de a se administra singur. 2. Faptul de a se supune legilor normelor proprii de a dispune liber de propria vointza. 3. Distantza maxima pina la care se poate deplasa un avion o nava un vehicul etc. fara a se mai alimenta cu combustibil pe parcurs; ~partenogeneza (v. parteno v. geneza) s. f. partenogeneza sub actziunea unui stimul fizic sau chimic; ~pelagic (v. pelagic) adj. (despre organisme) care traieshte permanent in stratul superior al apelor marii; ~pepsie (v. pepsie) s. f. autoliza*; ~plasmoterapie (v. plasmo v. terapie) s. f. utilizare a plasmei sanguine in scop terapeutic; ~plast (v. plast) s. n. granula de clorofila; ~plastic (v. plastic) adj. referitor la reactziile sau la adaptarile orientate spre modificarea organismului propriu; ~plastie (v. plastie) s. f. operatzie chirurigicala de refacere a unui tzesut organic distrus cu material prelevat ce la acelashi individ; ~plazie (v. plazie) s. f. proces de dezvoltare in care unele celule ale embrionului se diferentziaza morfologic shi biologic intro anumita directzie; sin. autodiferentziere; ~pneumocefalie (v. pneumo v. cefalie) s. f. formatzie tumorala intracraniana plina cu aer sau cu gaz; ~podiu (v. podiu) s. n. zona distala a membrelor toracale sau pelviene; ~poliploid (v. poliplo v. id) s. m. hibrid poliploid care prezinta mai mult de doua garnituri cromozomale; ~potamic (v. potamic) adj. (despre organisme) care prospera in ape curgatoare; ~proteoliza (v. proteo v. liza) s. f. autoliza*; ~radiografie (v. radio v. grafie) s. f. metoda moderna de cercetare bazata pe studiul imaginii obtzinute pe o pelicula radiografica a unui organ sau tzesut ccntzinind o substanta radioactiva; ~scoliotropic (v. scolio v. tropic) adj. care prezinta autotropism; la care organele vegetale cresc shi se dezvolta in linie curba; ~scopie (v. scopie) s. f. perceptzie halucinatorie care consta in faptul k bolnavul are impresia k se vede pe sine insushi; ~seroterapie (v. sero v. terapie) s. f. metoda de tratament cu ser scos din singele bolnavului; ~sindeza (v. sindeza) s. f. proces de imperechere a cromozomilor cu aceeashi origine in meioza; ~spor (v. spor) s. m. aplanospor forma in celula parentala shi asemanator cu aceasta; ~terapie (v. terapie) s. f. vindecare a unei boli pe cale naturala; ~tetraploid (v. tetraplo v. id) s. m. hibrid tetraploid care prezinta genomuri asemanatoare; ~tip (v. tip) s. n. tip de taxon stabilit de autorul insushi; ~tipie (v. tipie) s. f. procedeu fotochimic de executare a unui clisheu zincografic cu ajutorul unor puncte sau linii de diferite marimi; ~tipografie (v. tipo v. grafie) s. f. tipar inalt ale carui clishee se prepara prin corodarea unei placi de metal care imaginile au fost executate direct; ~tomie (v. tomie) s. f. 1. (La unele animale) Pierdere reflexa shi spontana in caz de primejdie a unei partzi a corpului (coada apendice picior etc.) care ulterior se poate regenera. 2. Capacitate a unor vegetale de a pierde shi apoi de a reface anumite partzi ale organismului; ~trof (v. trof) adj. care este capabil sashi produca singur substantzele organice necesare pornind de la elemente minerale; ~trofie (v. trofie) s. f. capacitate a plantelor cu clorofila de ashi sintetiza singure substantzele nutritive; sin. autotrofiei*; ~uroterapie (v. uro₁ v. terapie) s. f. utilizare terapeutica a urinii recent emise shi sterilizate provenind de la acelashi bolnav; ~vaccinoterapie (v. vaccino v. terapie) s. f. utilizare a autovaccinurilor in scop terapeutic; ~zit (v. zit) s. m. fat dezvoltat care se poate hrani singur in caz de monshtri dubli deosebit de cel parazit; ~zom (v. zom) s. m. Cromozom comun celor doua sexe prezent in celulele somatice shi care impreuna cu alozomul formeaza genomul.

AUT v. AUTO □ ~arhie (v. arhie₂) s. f. 1. Politica a unui stat de creare a unei economii natzionale inchise. 2. Independentza a indivizilor fatza de conventziile sociale considerate k straine naturii; ~ecologie (v. eco₁ v. logie₁) s. f. ramura a ecologiei care studiaza interactziunea organismului individual (vegetal sau animal) cu mediul vital; ~oic (v. oic) adj. 1. (Despre parazitzi) Care ishi parcurge intreg ciclul vital pe aceeashi planta gazda. 2. Care prezinta fructificatzii mascule shi femele pe aceeashi planta; ~onim (v. onim) adj. (despre o lucrare o opera) care este publicat sub numele adevarat al autorului; ~onimie (v. onimie) s. f. creare in taxonomia biologica a numelui unui alt taxon de acelashi rang care include tipul taxonului imediat superior; ~opsie (v. opsie) s. f. disecare shi examinare anatomica a organelor interne pentru stabilirea cauzei mortzii; sin. necropsie.