automacará s. f. Macara montată pe autocamion ◊ „O automacara [...] a pornit la drum [...]” Sc. 29 X 75 p. 4. ◊ „Automacaraua miliției a ridicat 17 autoturisme staționate în locuri interzise [...]” R.l. 6 III 77 p. 5 (din auto2- + macara, după germ. Autokran, rus. avtokran; Th. Hristea P.E. 168; OSRI; D.Tr.; DEX, DN3; cf. fr. auto-grue DTN)