AURÍ auresc vb. IV. 1. Tranz. A acoperi un obiect cu un strat subtzire de aur (1) a polei sau a sufla cu aur. ♦ Fig. A da o stralucire k de aur (1) a face sa para de aur. 2. Refl. (In basme) A se preface in aur (1). [Pr.: au] Din aur.

aurí² [At: ANON. CAR. / V: d~ / P: au~ / Pzi: ~resc / E: aur] 1 vt A acoperi un obiect cu un strat subtzire de aur (1) Si: aura (1). 2 vt (Fig) A da o stralucire k de aur Si: aura (2). 3 vt (Fig) A da un aspect k de aur Si: aura (3). 4 vt (Irg) A alege aurul (1) din nisip prin spalare. 5 vt A imbraca un dinte in aur (1). 67 vtr (In basme) A se transforma in aur (1).

AURÍ auresc vb. IV. 1. Tranz. A acoperi un obiect cu un strat subtzire de aur (1) a polei sau a sufla cu aur. ♦ Fig. A da o stralucire k de aur (1) a face sa para de aur. 2. Refl. (In basme) A se preface in aur (1). [Pr.: au] Din aur.

AURÍ auresc vb. IV. 1. Tranz. A acoperi cu un strat subtzire de aur a polei sau a sufla cu aur. Dute shi fa o multzime de furci de tors una mai frumoasa decit alta. Apoi ia shi le aureshte pe toate. MARIAN O. II 91. ◊ Fig. A da o stralucire k de aur a face sa para de aur a polei. Team dus pe culmi k ochii tai sami creasca intinderea de zari... Sami aureshti cu raza lor pamintul. TOMA C. V. 126. Soarele scapata grabit dupa deal aurind virful copacilor. BUJOR S. 28. Eu voi sa aud unda shi cerul sal privesc Sa vad a aurorei mult vesela zimbire Razele diminetzii ce norii auresc. ALEXANDRESCU P. 28.4 ◊ Refl. Sub privireai saureshte Unda lina din Bosfor. BOLINTINEANU P. I 233. 2. Refl. (In basme) A se preface in aur. Indata i se auri lina [mielushelului]. ISPIRESCU L. 65.

AURÍ auresc vb. IV. 1. Tranz. A acoperi un obiect cu un strat subtzire de aur a polei sau a sufla cu aur. ♦ Fig. A da o stralucire k de aur a face sa para de aur; a polei. 2. Refl. (In basme) A se preface in aur. [Pr.: au] Din aur.

A AURÍ ~ésc tranz. 1) (obiecte) A acoperi cu un strat subtzire de aur. 2) fig. A face sa straluceasca k aurul; a face sa para de aur. /Din aur

A SE AURÍ ma ~ésc intranz. (in basme) A deveni de aur. /Din aur

aurì v. 1. a polei sau a sufla cu aur; 2. a se dauri: sub privireai s’aureshte unda lina din Bosfor BOL. [Lat. AURESCERE].

aurésc v. tr. (d. aur). Poleĭesc cu aur. Vechĭ shi auréz. In Trans. shi intrauresc (SHincaĭ) shi inauresc.

aurí (a ~) (au) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. aurésc imperf. 3 sg. aureá; conj. prez. 3 sa aureásca

aurí vb. (sil. au) ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. aurésc imperf. 3 sg. aureá; conj. prez. 3 sg. shi pl. aureásca

AURÍ vb. (inv. shi pop.) a spoi (pop.) a inauri a intrauri. (~ un vas metalic.)

AURI vb. (inv. shi pop.) a spoi (pop.) a inauri a intrauri. (~ un vas metalic.)