AURÍ auresc vb. IV. 1. Tranz. A acoperi cu un strat subtzire de aur a polei sau a sufla cu aur. Dute shi fa o multzime de furci de tors una mai frumoasa decit alta. Apoi ia shi le aureshte pe toate. MARIAN O. II 91. ◊ Fig. A da o stralucire k de aur a face sa para de aur a polei. Team dus pe culmi k ochii tai sami creasca intinderea de zari... Sami aureshti cu raza lor pamintul. TOMA C. V. 126. Soarele scapata grabit dupa deal aurind virful copacilor. BUJOR S. 28. Eu voi sa aud unda shi cerul sal privesc Sa vad a aurorei mult vesela zimbire Razele diminetzii ce norii auresc. ALEXANDRESCU P. 28.4 ◊ Refl. Sub privireai saureshte Unda lina din Bosfor. BOLINTINEANU P. I 233. 2. Refl. (In basme) A se preface in aur. Indata i se auri lina [mielushelului]. ISPIRESCU L. 65.