ARMOARÍI s. f. pl. (Rar) Arme (5); blazon. – Din fr. armoiries.

armoárii sfp [At: POLIZU / V: -mării, -morie, -morii / E: fr armoiries] Blazon.

ARMOARÍI s. f. pl. (Rar) Arme (3); blazon. – Din fr. armoiries.

ARMOARÍI s. f. pl. (Învechit) Blazon. Armoariile familiei mele poartă o cumpănă și o spadă, semnele dreptății și a biruinței. ALECSANDRI, T. 1705.

ARMOARÍI s. f. pl. (Înv.) Blazon. – Fr. armoiries.

ARMOARÍI s.f.pl. (Ist.) Armele, emblemele de pe scuturile heraldice, de pe steaguri, de pe pereți, puse ca semne distinctive ale unei familii nobile, ale unui oraș etc. [< fr. armoiries < armoyer – a decora cu arme heraldice].

ARMOARÍI s. f. pl. blazon. (< fr. armoairies)

armoarii f. pl. arme, semne simbolice cari disting o familie nobilă, o corporațiune, un oraș: armoariile familiei mele poartă o cumpănă și o spadă AL. ( = fr. armoiries).

*armoaríĭ și -ăriĭ f. pl. (fr. armoiries). Barb. Blazon, herb, marcă (arme) de familie.

armoaríi (livr.) (-moa-) s. f. pl., art. armoaríile

armoaríi s. f. pl. (sil. -moa-), art. armoaríile

ARMOARÍI s. pl. v. blazon.

ARMOARÍI s. pl. v. stemă.

ARMOARII s. pl. blazon, emblemă, stemă, (înv.) armături (pl.), herb, marcă, pavăză, scut. (~ unei case princiare.)