18 definitzii pentru arbitru (s.m.)

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

ARBÍTRU arbitri s. m. 1. Persoana organizatzie instantza aleasa sau desemnata pentru cercetarea shi rezolvarea unui litigiu. 2. Persoana insarcinata sa conduca desfashurarea unei competitzii sportive. Din fr. arbitre.

arbítru1 sm [At: PRAV. (1814) 14/15 / Pl: ~ri / E: fr arbitre lat arbiter] 1 Judecator ales de partzile impricinate pentru a rezolva un litigiu Si: (inv) eretocrit. 2 Instantza aleasa pentru a rezolva un litigiu. 3 Expert numit de tribunal shi insarcinat sashi dea parerea intro afacere. 4 (Is) ~ de stat Arbitru (2) care judeca litigiile patrimoniale dintre organele shi institutziile de stat dintre organizatziile shi intreprinderile economice ale statului. 5 Judecator suprem shi stapan absolut. 6 Persoana care impune o moda. 7 (Spt) Persoana care conduce desfashurarea unei competitzii sportive.

ARBÍTRU arbitri s. m. 1. Persoana organizatzie instantza aleasa sau desemnata pentru cercetarea shi rezolvarea unui litigiu. 2. Persoana insarcinata sa conduca desfashurarea unei competitzii sportive. Din fr. arbitre.

ARBÍTRU arbitri s. m. 1. Persoana aleasa de partzile in cauza sau desemnata conform legii pentru cercetarea shi rezolvarea unui litigiu. Te prevenisem. Nu sint bun de arbitru. SEBASTIAN T. 96. ◊ Fig. [Lara sa pomenit] Arbitru deodata deplin pestea lui soarte Stapin shi peste sine stapin shi pesteai sai. MACEDONSKI O. I 258. ◊ Arbitru de stat = arbitru care judeca litigiile dintre institutziile de stat intreprinderile shi organizatziile sectorului socialist. 2. Persoana insarcinata sa supravegheze shi sa conduca desfashurarea reglementara a unei competitzii sportive. Arbitrul are controlul absolut al jocului.

ARBÍTRU arbitri s. m. Persoana aleasa sau desemnata pentru cercetarea shi rezolvarea unui litigiu. ♦ Persoana insarcinata sa supravegheze shi sa conduca desfashurarea unei competitzii sportive. Fr. arbitre.

ARBÍTRU s.m. 1. Persoana aleasa sau desemnata pentru a judeca un diferend un litigiu. 2. Persoana care arbitreaza o competitzie sportiva. / < fr. arbitre cf. lat. arbiter].

ARBÍTRU s. m. 1. persoana institutzie care are sarcina de a solutziona un diferend un litigiu. 2. cel care arbitreaza o aplicatzie tactica o competitzie sportiva. (< fr. arbitre lat. arbiter)

ARBÍTRU ~i m. 1) Persoana autorizata sa solutzioneze un litigiu. 2) Persoana calificata insarcinata sa arbitreze o competitzie sportiva. /<fr. arbitre lat. arbiter

arbitru m. 1. persoana aleasa spre a termina o neintzelegere; 2. stapan absolut: arbitrul soartei noastre; liber arbitru putintza de a se hotari fara alta cauza decat vointza.

*árbitru m. (lat. árbiter fr. arbitre). Judecator ales de tribunal saŭ de partzĭ de buna voĭa lor. Stapin absolut. Dumnezeŭ e arbitru lumiĭ. Care da tonu: acest om e arbitru elegantzeĭ. SHi arbítru (dupa fr.).

críticarbítru s. m. Critic ce joaca rol de arbitru ◊ „V.R. a adoptat pozitzia elegant detashata a istoricului literar sau a criticuluiarbitru a cercetatorului care respecta faptele.” Luc. 8 XII 73 p. 6. ◊ „Publicul sunt incredintzat ar urmari cu sufletul la gura prabushirea lui Truman Capote de pe I pe XIII derbyul Faulkner Hemingway deciziile intotdeauna contestabile ale criticilorarbitri faulturile comise de autorii «noului roman» asupra prozatorilor «clasici» sau «cartonashele roshii» atribuite in semn de eliminare scriitorilor care incalca regula jocului.” Cont. 15 XI 74 p. 11 (din critic + arbitru)

feméiearbítru s. f. (sport) Femeie cu rolul de arbitru intrun meci ◊ „Prima femeiearbitru din Bundesliga face dush impreuna cu colegii din brigada.” Ev.z. 21 X 95 p. 8 (din femeie + arbitru)

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

arbítru (bitru) s. m. art. arbítrul; pl. arbítri art. arbítrii

arbítru s. m. (sil. tru) pl. arbítri art. arbítrii

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

ARBÍTRU s. (JUR.) judecator (grecism inv.) eretocrit. (~ intrun litigiu.)

ARBITRU s. (JUR.) judecator (grecism inv.) eretocrit. (~ intrun litigiu.)

Dictzionare enciclopedice

Definitzii enciclopedice

ARBITER ELEGANTIAE (ELEGANTIARUM) (lat.) arbitru al elegantzei Initzial apelativul scriitorului Caius Petronius celebru shi pentru rafinamentul sau vestimentar. Expresia a inceput sa desemneze ulterior orice persoana care se deosebeshte prin elegantza shi gust rafinat.

Intrare: arbitru (s.m.)
  • silabatzie: ar-bi-tru info
substantiv masculin (M62)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arbitru
  • arbitrul
  • arbitru‑
plural
  • arbitri
  • arbitrii
genitiv-dativ singular
  • arbitru
  • arbitrului
plural
  • arbitri
  • arbitrilor
vocativ singular
  • arbitrule
  • arbitre
plural
  • arbitrilor
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

arbitru, arbitrisubstantiv masculin

  • 1. Persoana organizatzie instantza aleasa sau desemnata pentru cercetarea shi rezolvarea unui litigiu. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Te prevenisem. Nu sint bun de arbitru. SEBASTIAN T. 96. DLRLC
    • format_quote figurat [Lara sa pomenit] Arbitru deodata deplin pestea lui soarte Stapin shi peste sine stapin shi pesteai sai. MACEDONSKI O. I 258. DLRLC
    • 1.1. Arbitru de stat = arbitru care judeca litigiile dintre institutziile de stat intreprinderile shi organizatziile sectorului socialist. DLRLC
  • 2. Persoana insarcinata sa conduca desfashurarea unei competitzii sportive. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Arbitrul are controlul absolut al jocului. DLRLC
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.