arbítru¹ sm [At: PRAV. (1814) 14/15 / Pl: ~ri / E: fr arbitre lat arbiter] 1 Judecator ales de partzile impricinate pentru a rezolva un litigiu Si: (inv) eretocrit. 2 Instantza aleasa pentru a rezolva un litigiu. 3 Expert numit de tribunal shi insarcinat sashi dea parerea intro afacere. 4 (Is) ~ de stat Arbitru (2) care judeca litigiile patrimoniale dintre organele shi institutziile de stat dintre organizatziile shi intreprinderile economice ale statului. 5 Judecator suprem shi stapan absolut. 6 Persoana care impune o moda. 7 (Spt) Persoana care conduce desfashurarea unei competitzii sportive.