opțiuni
  • info

14 definiții pentru amică

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AMÍC, -Ă, amici, -ce, s. m. și f. Prieten. – Din lat. amicus, it. amico.

AMÍC, -Ă, amici, -ce, s. m. și f. Prieten. – Din lat. amicus, it. amico.

amic, ~ă smf [At: MAIORESCU, CR. II, 394 / Pl: ~ici, ~ice / E: lat amicus, a] 1 Prieten(ă). 2 (Irn) Individ Cf cetățean, tip.

AMÍC, -Ă, amici, -e, s. m. și f. (Azi mai rar) Prieten. În toate duminicile Radu mănîncă la amicul lui și iarna, de două ori pe lună, se duc amîndoi la teatru. VLAHUȚĂ, O. A. I 98. Mi s-a intîmplat să pierz un amic, un bun amic, și nu mă pot căi îndestul de această nereparabilă pierdere. CARAGIALE, O. II 292. [Bălcescu] a devenit un bun și prețios amic, cu care m-am înțeles totdeauna la vorbă și la gînduri. GHICA, S. A. 140. Serviescule... ești un amic neprețuit. ALECSANDRI, T. I 280. ◊ (La vocativ, uneori ironic, alteori cu ton de superioritate) Amice, îți lipsesc patru-cinci sute de lei din casă; ia fii bun d-ta și-i pune imediat la loc și al’ dată socotește mai bine. CARAGIALE, O. II 60.

AMÍC, -Ă, amici, -ce, s. m. și f. Prieten. – It. amico (lat. lit. amicus).

AMÍC, -Ă s.m. și f. Prieten. [< it. amico, lat. amicus].

AMÍC, -Ă s. m. f. prieten. (< lat. amicus)

AMÍC ~că (~ci, ~ce) m. și f. Fiecare dintre persoanele legate printr-un sentiment de simpatie, stimă și atașament reciproc; prieten. /<lat. amicus

*amíc, -ă s. (lat. amicus). Prietin. Adj. Bine-voitor, favorabil: țară amică, mal amic.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

amícă s. f., g.-d. art. amícei; pl. amíce

amícă s. f., g.-d. art. amícei; pl. amíce

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

AMÍCĂ s. v. prietenă.

AMICĂ s. prietenă, (pop.) surată, (înv. și reg.) soață. (~ din copilărie.)

Amic ≠ dușman, inamic, vrăjmaș, potrivnic

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

GRAU, TREUER FREUND, IST ALLE THEORIE (germ.) cenușie este, iubite amice, orice teorie – Goethe, „Faust”, I: „Graum treuer Freund, ist alle Theorie. Und grün des Lebens goldner Baum” („Cenușie este, iubite amice, orice teorie / Și verde pomul vieții aurit”).

Intrare: amică
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amică
  • amica
plural
  • amice
  • amicele
genitiv-dativ singular
  • amice
  • amicei
plural
  • amice
  • amicelor
vocativ singular
  • amică
  • amico
plural
  • amicelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

amic, amicisubstantiv masculin
amică, amicesubstantiv feminin

  • 1. Prieten. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: prieten antonime: dușman dușmancă inamic potrivnic vrăjmaș
    • format_quote În toate duminicile Radu mănîncă la amicul lui și iarna, de două ori pe lună, se duc amîndoi la teatru. VLAHUȚĂ, O. A. I 98. DLRLC
    • format_quote Mi s-a întîmplat să pierz un amic, un bun amic, și nu mă pot căi îndestul de această nereparabilă pierdere. CARAGIALE, O. II 292. DLRLC
    • format_quote [Bălcescu] a devenit un bun și prețios amic, cu care m-am înțeles totdeauna la vorbă și la gînduri. GHICA, S. A. 140. DLRLC
    • format_quote Serviescule... ești un amic neprețuit. ALECSANDRI, T. I 280. DLRLC
    • format_quote la vocativ (Uneori ironic, alteori cu ton de superioritate) Amice, îți lipsesc patru-cinci sute de lei din casă; ia fii bun d-ta și-i pune imediat la loc și al’dată socotește mai bine. CARAGIALE, O. II 60. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.