AMBÍTZIE ambitzii s. f. Dorintza arzatoare de a realiza ceva; dorintza de glorie de onoruri de parvenire. ◊ Expr. A pune pe cineva (sau a se pune) la ambitzie = a (se) ambitziona. [Var.: (inv.) ambitziune s. f.] Din fr. ambition lat. ambitio onis.

ambitzie sf [At: NEGRUZZI S. I 30 / V: ambitz ~iune / Pl: ~i / E: ambition] 1 Dorintza arzatoare de a realiza ceva. 2 Dorintza de glorie (sau de onoruri). 3 Dorintza de parvenire. 4 (Ilv) A pune pe cineva la ~ A (se) ambitziona.

AMBÍTZIE ambitzii s. f. Dorintza arzatoare de a realiza ceva; dorintza de glorie de onoruri de parvenire. ◊ Expr. A pune pe cineva (sau a se pune) la ambitzie = a (se) ambitziona. [Var.: (inv.) ambitziúne s. f.] Din fr. ambition lat. ambitio onis.

AMBÍTZIE ambitzii s. f. Dorintza arzatoare de realizare a unui plan de succes de glorie putere onoruri distinctzii. V. orgoliu. Deci nu cinstea shi inima lui Badea il tulbura pe Constantin ci... oarecare ambitzie de soldat. GALACTION O. I 141. Era ceva de mirai de unde atita ambitzie intrun copil asha de mic. CONTEMPORANUL III 657. Stapinitorul... varsa in razboaie piraie de singe pentru ambitzie. NEGRUZZI S. I 31. ◊ Expr. (Familiar) A pune pe cineva (sau a se pune) la ambitzie a (se) ambitziona. ♦ (Familiar) Aspiratzie. Ambitzia lor... nu mai pretindea decit nota mediocra necesara pentru a dobindi certificatul. SADOVEANU N. F. 137. Pronuntzat: tzie. Varianta: (invechit) ambitziúne (MACEDONSKI O. I 260 FILIMON C. 77) s. f.

AMBÍTZIE ambitzii s. f. Dorintza arzatoare de realizare a unui plan de glorie de onoruri. ◊ Expr. A pune pe cineva (sau a se pune) la ambitzie = a (se) ambitziona. ♦ Aspiratzie. [Var.: (inv.) ambitziúne s. f.] Fr. ambition (lat. lit. ambitio onis).

AMBÍTZIE s.f. Dorintza puternica de glorie de onoruri de parvenire. ♦ Dorintza de a intrece pe altzii. [Gen. iei var. ambitziune s.f. / cf. fr. ambition lat. ambitio].

AMBÍTZIE s. f. aspiratzie dorintza puternica de onoruri de parvenire. (< fr. ambition lat. ambitio)

AMBÍTZIE ~i f. Dorintza puternica de a realiza ceva (de a dobandi glorie onoruri etc.). Om lipsit de ~. ◊ Ashi pune ~a ashi pune in gand sa faca ceva cu orice pretz. A pune pe cineva la ~ a ambitziona pe cineva. [G.D. ambitziei;Sil. tzie] /<fr. ambition lat. ambitio ~onis

ambitz sn vz ambitzie corectata

ambitziune sf vz ambitzie

AMBITZIÚNE s.f. v. ambitzie.

ambitzi(un)e f. dorintza infocata de onoare de glorie de bogatzie.

*ambitziúne f. (lat. ambítio ónis d. ambire a merge imprejur a solicita). Dorintza infocata (rivna) de glorie avere sh. a.: ambitziunea de a domni ambitziune laudabila. SHi ítzie.

ambítzie (tzie) s. f. art. ambítzia (tzia) g.d. art. ambítziei; pl. ambítzii art. ambítziile (tzii)

ambítzie s. f. (sil. tzie) art. ambítzia (sil. tzia) g.d. art. ambítziei; pl. ambítzii art. ambítziile (sil. tzii)

ambitzie

ambitzie tziei gen. a.

AMBÍTZIE s. pretentzie veleitate (reg.) inaghie. (Om lipsit de ~i.)

AMBITZIE s. pretentzie veleitate (reg.) inaghie. (Om lipsit de ~i.)

ambítzie (ambítzii) s. f. Dorintza arzatoare aspiratzie. Var. ambitz ambitziune amindoua inv. Fr. ambition it. ambizione. Der. ambitziona vb.; ambitzios adj.

LICET IPSA VITIUM SIT AMBITIO FREQUENTER TAMEN CAUSA VIRTUTEM EST (lat.) chiar daca ambitzia este in sine un viciu deseori ea este un stimulent pentru virtutzi Quintilian „De institutione oratoria” 1 2 22.