amagi [At: (a. 1594) HEM 1005 / Pzi: ~gesc / E: ml *ammagire] 1 vt (Inv) A vraji (facand semne cabalistice cu mana). 2 vt A inshela pe cineva cu vorbe sau cu purtari ademenitoare. 3 vt A purta cu vorba. 4 vt A ispiti la o fapta rea. 5 vt A seduce. 6 vt Ashi inshela barbatul. 7 vt (Pex) A inshela. 8 vr Ashi face iluzii zadarnice. 9 vr A greshi. 10 vt (Mol) A pacali (in gluma).

AMAGÍ amagesc vb. IV. 1. Tranz. A induce in mod conshtient in eroare a inshela. Strashnica vegherea vremii cu nimic no amageshti. VLAHUTZA O. A. I 34. Nu shtiu parerea ma amagit ori am auzit mai multe glasuri. CREANGA P. 24. Totzi [vinatorii] ishi povestesc... cum ia amagit pasarea vicleana cum ia purtat din loc in loc shi cum in sfirshit sa facut nevazuta. ODOBESCU S. III 17. ◊ Fig. In o strachina e borsh de peshte proaspat in alta ihnea de peshte sarat amagita cu citeva masline. HOGASH DR. II 115. Refl. Daca toata ziua te amageshti cu citeo imbucatura nu spui seara k nutzi trebuie sa cinezi? V. ROM. februarie 1952 182. 2. Refl. (Neobishnuit) A se inshela a greshi. Mi se pare k este cu totul de prisos k sa te cerci ai dovedi cum k se amageshte shi k ceea ce spune nu a fost niciodata. ODOBESCU S. III 48. 3. Tranz. A ispiti a fermeca. Harnica maicai avut... tea facut Cu ochi negri de ochit Cu sprincene deamagit. JARNÍKBIRSEANU D. 30.

AMAGÍ amagesc vb. IV. 1. Tranz. shi refl. A (se) inshela. ♦ Refl. A greshi. 2. Tranz. (Rar) A ispiti a fermeca. Lat. *ammagire (< gr.).

A AMAGÍ ~ésc 1. tranz. 1) (persoane) A face sa se amageasca (recurgand la diverse mijloace necinstite); a inshela; a pacali. 2) (persoane) A atrage prin promisiuni false (profitand de incredere). 2. intranz. fam. A spune minciuni; a mintzi. /<lat. ammagire

A SE AMAGÍ ma ~ésc intranz. A lua un neadevar drept adevar; a se inshela; a se pacali. /<lat. ammagire

amagì v. 1. a vraji a incanta (sens ieshit din uz): le amagi mintzile printr’un farmec OD.; 2. a inshela cu dibacie cu maestrie. [Gr. bizantin MAGHÈVO a fermeca din MAGOS vrajitor: sensul primitiv tehnic (cf. farmec) s’a generalizat romaneshte k la mangaia de aceeash origina bizantina].

amagésc v. tr. (lat. ammagire d. vgr. mageúo farmec inshel d. mágos mag). Inshel pin vorbe: m’a amagit spunindumĭ k pe aicĭ e drumu cel bun diavolu iĭ amageshte pe oamenĭ. Seduc: la amagit bogatzia. V. refl. Vechĭ. Is ispitit (ademenit atras): amaginduse de bogatzie.

amagí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. amagésc imperf. 3 sg. amageá; conj. prez. 3 sa amageásca

amagí vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. amagésc imperf. 3 sg. amageá; conj. prez. 3 sg. shi pl. amageásca

amagesc geam 1 imp. geasca 3 conj.

AMAGÍ vb. 1. v. inshela. 2. a ademeni a atrage a ispiti a momi a seduce a tenta (inv.) a aromi a napastui (fig.) a imbia. (Perspectiva il ~.)

AMAGI vb. 1. a ademeni a incinta a inshela a mintzi a momi a pacali a prosti a purta a trisha (livr.) a iluziona (inv. shi reg.) a juca a planisi a poticari a prilesti a sminti a smomi a shutili (reg.) a shugui (Transilv. shi Ban.) a celui (Munt.) a miglisi (Transilv.) a tashca (inv.) a aromi a blazni a gimbosi a maguli a mistifica a surprinde (fam.) a duce a fraieri a shmecheri (fam. fig.) a arde a frige a incaltza a pingeli a pingelui a pirli a potcovi a praji (Mold. fig.) a boi (inv. fig.) a luneca. (Ia ~ cu minciuni.) 2. a ademeni a atrage a ispiti a momi a seduce a tenta (inv.) a aromi a napastui (fig.) a imbia. (Perspectiva il ~.)

A amagi ≠ a dezamagi

amagí (amagésc amagít) vb. 1. (Inv.) A vraji a face farmece. 2. A amagi a momi. Mr. (amavipsire) „a vraji”. Gr. μαγεύω „a fermeca” (Hasdeu; DAR; Diculescu Elementele 474; Rosetti II 66) probabil prin intermediul unui lat. *magῑre *magare cf. calabr. sicil. ammagari cat. sp. amagar. In mr. din ngr. μαγεύω de unde shi bg. magiosvam. Der. amageala s. f. (inshelaciune artificiu); amagelnic adj. (inv. inshelator); amageu s. m. (impostor) care Diculescu Elementele 474 il deriva dintrun gr. *μαγεύς; amagire s. f. (inv. ademenire); amagitor adj.; amagitura (inv. inshelaciune escrocherie).