aláma sf [At: N. COSTIN ap. LET. II 73/41 / Pl: alamuri / E: ns cf it lama srb lama lim] 1 Aliaj de cupru shi zinc galbenauriu maleabil ductil ushor de prelucrat cu numeroase shi variate intrebuintzari in industrie. 2 (Lpl) Obiecte de alama (1) Si: alamarie². 3 (Lpl) Instrumente muzicale de suflat din alama.

ALÁMA (2) alamuri s. f. 1. Aliaj de cupru shi zinc de culoare galbenaaurie mai tare decit cuprul shi foarte rezistent la umezeala; are numeroase intrebuintzari in industrie. Chelia lui sclipeshte in soare k o alama de la locomotiva. SAHIA N. 30. Zvirr! cu pravila cea mare dupa calugari. Apoi umflind un sfeshnic zdravan de alama dupa dinshii sai afuriseasca. CREANGA A. 79. Esteun cort... Cu tzarushe De arama Cu cirlige De alama. TEODORESCU P. P. 477. 2. (La pl.) Obiecte (mai ales instrumente muzicale) De alama (1). Fanfara din gradina orashului continua sa urle. Alamurile shi toba ei seaud pina in mahalale shi dincolo de ele. PAS L. I 289. Pe shina proaspata sa scos inca o locomotiva... cu alamuri noi care sclipesc in soare. SAHIA N. 29.

ALÁMA (2) alamuri s. f. 1. Aliaj de cupru shi zinc galbenauriu cu numeroase intrebuintzari in industrie. 2. (La pl.) Obiecte de alama (1). Comp. it. lama.

ALÁMA s. f. 1. aliaj de cupru shi zinc. 2. (pl.) obiect din acest aliaj; instrumente muzicale de suflat din alama (1). (dupa it. lama)

ALÁMA alamuri f. 1) Aliaj de cupru shi zinc maleabil shi dur utilizat in tehnica. 2) la pl. Obiecte din acest aliaj. Vas de ~. [G.D. alamei] /cf. it. lama

alama f. 1. amestec de arama shi de zinc de o coloare galbena lucioasa din care se fac instrumente de fizica diferite obiecte de arta shi instrumente muzicale; 2. pl. alamuri vase sau unelte de alama. [Cf. it LAMA placa de metal (v. acioae)].

aláma f. fara pl. (it. lama shi alama d. lat. lámina lama limba de metal). Aliaj galben compus din 67 de partzĭ de arama shi 33 de zinc. Pl. n. alamurĭ vase orĭ alte lucrurĭ de alama. V. bronz.

aláma s. f. g.d. art. alámei; (obiecte) pl. alắmuri

aláma s. f. g.d. art. alámei; (obiecte de alama) pl. alamuri

alama gen. alamei

alama mei gen. a. alamuri pl. (ferecaturi s. obiecte de arama).

ALÁMA s. 1. (prin Ban.) mesing. (Obiecte de ~.) 2. (la pl.) alamarie. (Tot felul de ~amuri.)

ALAMA s. 1. (prin Ban.) mesing. (Obiecte de ~.) 2. (la pl.) alamarie. (Tot felul de ~uri.)

aláma (alắmuri) s. f. Aliaj de cupru shi zinc. Ngr. μάλαμα „aur” de unde mr. malama amáloma „aur” alb. malamë „aur”. Schimbarea fonetica shi semantica este curioasa. Pare a fi vorba de o etimologie populara datorata confuziei intre aur shi alama (foarte folosita odinioara in ornamentatzie de ex. in lucrarile de marchetarie). Analogia care se impune intre alama shi arama ar putea explica schimbarea de accent. De asemenea trebuie sa se fi produs o despartzire la *μ’ἄλαμα intzeles k un presupus *μὲ ἄλαμα „ cu aur” (aceeashi pierdere a lui μ initzial in ngr. μασάμαυα › aramafta formula de imprecatzie cf. N. Gramada Codrul Cosminului IV 309). Lambrior 373 Hasdeu 674 shi DAR pleaca de la it. lama › sb. lama „tinichea”; Densusianu Rom. XXXIII 273 pleaca de la ngr. λάμα iar Körting 5406 de la lat. lamina ipoteza abandonata. Der. alamar s. m.; alamarie s. f.; alamat alamit adj. (batut cu cuie de alama); alamiu adj.

alamuri expresie eliptica desemnand grupul instrumentelor de suflat din alama din orchestra* simfonica.