Definitzia cu ID-ul 402584:
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
aláma (alắmuri) s. f. Aliaj de cupru shi zinc. Ngr. μάλαμα „aur” de unde mr. malama amáloma „aur” alb. malamë „aur”. Schimbarea fonetica shi semantica este curioasa. Pare a fi vorba de o etimologie populara datorata confuziei intre aur shi alama (foarte folosita odinioara in ornamentatzie de ex. in lucrarile de marchetarie). Analogia care se impune intre alama shi arama ar putea explica schimbarea de accent. De asemenea trebuie sa se fi produs o despartzire la *μ’ἄλαμα intzeles k un presupus *μὲ ἄλαμα „ cu aur” (aceeashi pierdere a lui μ initzial in ngr. μασάμαυα › aramafta formula de imprecatzie cf. N. Gramada Codrul Cosminului IV 309). Lambrior 373 Hasdeu 674 shi DAR pleaca de la it. lama › sb. lama „tinichea”; Densusianu Rom. XXXIII 273 pleaca de la ngr. λάμα iar Körting 5406 de la lat. lamina ipoteza abandonata. Der. alamar s. m.; alamarie s. f.; alamat alamit adj. (batut cu cuie de alama); alamiu adj.