aerobúz sn [At: DN³ / Pl: ~e / E: fr aerobus] Avion de pasageri de mare capacitate, folosit pe distanțe medii.

AEROBÚZ, aerobuze, s. n. Avion de pasageri de foarte mare capacitate, pentru curse dese pe distanțe medii. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérobus.

AEROBÚZ s.n. Avion de pasageri de mare capacitate, folosit pe distanțe medii. [< fr. aérobus].

AEROBÚZ s. n. avion subsonic de pasageri, de mare capacitate; airbus. (< fr. aérobus, după engl. airbus)

aerobúz s. n. (av.) Avion de pasageri de mare capacitate ◊ „Asaltul aerobuzelor.” St. și tehn. 6/67 p. 30. ◊ „În U.R.S.S., s-a construit macheta în mărime naturală a unui aerobuz care va transporta 350 de pasageri, cu o viteză maximă de 950 km pe oră.” Sc. 29 VII 75 p. 8. ◊ „O competiție acerbă pentru impunerea pe piață a aerobuzelor anilor ’80.” Sc. 12 X 78 p. 6; v. și R.l. 10 III 84 p. 6; v. și airbus (din fr. aérobus; cf. engl. airbus; Graur C. 19: ◊ „Nu știu dacă există aerobuz, dar nu m-aș mira prea tare dacă l-aș găsi undeva”; DN3)

AEROBÚZ ~e n. Avion de pasageri care zboară pe distanțe medii. /<fr. aérobus

aerobúz s. n., pl. aerobúze

aerobúz s. n., pl. aerobúze

AEROBUZ, aerobuze avion pentru pasageri, de mare capacitate, utilizat pentru distanțe medii.