ADÚCȚIE, aducții, s. f. 1. Construcție hidrotehnică destinată transportării unui fluid de la punctul de captare până la cel de folosire. 2. Mișcare efectuată de un mușchi aductor. [Var.: aducțiune s. f.] – Din fr. adduction, lat. adductio, -onis.

aducție sf [At: DA / V: (înv) ~iune (Pl: ~iuni) / Pl: ~ii / E: lat adductio, -onis, fr adduction] 1 (Teh) Transportare. 2 (Teh) Îndreptarea apei către un anumit loc. 3 (Îs) Conductă de ~ Conductă sau canal sub presiune cu nivel liber, care transportă un lichid de la punctul de captare până la cel de distribuție. 4 Ansamblu hidrotehnic constituit din astfel de conducte. 5 (Îs) ~ de apă Apeduct. 6 (Atm) Mișcare efectuată de un mușchi aductor. corectată

ADÚCȚIE, aducții, s. f. 1. Construcție hidrotehnică destinată transportării unui fluid de la punctul de captare până la cel de folosire. 2. Mișcare efectuată de un mușchi aductor. [Var.: aducțiúne s. f.] – Din fr. adduction, lat. adductio, -onis.

ADÚCȚIE, aducții, s. f. (Tehn.; și în forma aducțiune) Faptul de a aduce, de a transporta; aducere, transport. Conductă de aducție ◊ În numeroase întreprinderi au fost realizate lucrări de mecanizare, de ventilație și aerisire, instalații igienico-sanitare, aducțiuni de apă potabilă, apărători și balustrade de protecție. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2687. - Pronunțat: -ți-e. – Variantă: aducțiúne s. f.

ADÚCȚIE, aducții, s. f. (Tehn.) Aducere, transport. ◊ Aducție de apă = apeduct. [Var.: aducțiúne s. f.] – Fr. adduction (lat. lit. adductio, -onis).

ADÚCȚIE s.f. 1. Transportare, aducere, transport; acțiunea de a îndrepta apele către un anumit loc. ◊ Aducție de apă = apeduct. 2. Acțiunea mușchilor aductori. [Var. aducțiune s.f. / cf. fr. adduction, it. adduzione].

ADÚCȚIE s. f. 1. mișcare de apropiere a unui membru de planul de simetrie al corpului. 2. dirijare a apelor către locul de distribuire. (< fr. adduction, lat. adductio)

ADÚCȚIE ~i f. 1) tehn. Construcție hidrotehnică pentru conducerea unui fluid de la locul de colectare până la punctul de folosire. ~ de apă potabilă. 2) anat. Mișcare a unui mușchi aductor. [G.-D. aducției; Sil. -ți-e] /<fr. adduction, lat. aductio, ~onis

aducțiune sf vz aducție

ADUCȚIÚNE s. f. V. aducție.

ADUCȚIÚNE s.f. v. aducție.

*aducțiúne f. (lat. addúctio, -ónis). Anat. Acțiunea mușchilor aductorĭ. – Și -úcție și -úcere.

!aducție (anat.) (desp. -ți-e) s. f., art. aducția (desp. -ți-a), g.-d. art. aducției; pl. aducții, art. aducțiile (desp. -ți-i-)

adúcție / aducțiúne (-ți-e / -ți-u-) s. f., art. adúcția (-ți-a) / aducțiúnea, g.-d. art. adúcției / aducțiúnii; pl. adúcții / aducțiúni, art. adúcțiile (-ți-i-) / aducțiúnile

adúcție s. f. (sil. -ți-e), art. adúcția (sil. -ți-a), g.-d. art. adúcției; pl. adúcții, art. adúcțiile (sil. -ți-i-)

aducție

!aducțiune (tehn.) (desp. -ți-u-) s. f., art. aducțiunea, g.-d. art. aducțiunii; pl. aducțiuni, art. aducțiunile

ADDÚCȚIE (< fr.) s. f. (FIZIOL.) Mișcare efectuată de un mușchi adductor.