ACORDÁRE acordari s. f. Actziunea de a acorda. ♦ Punere a coardelor unui instrument muzical in situatzia de a reda corect tonalitatea specifica a instrumentului. V. acorda.

acordare sf [At: DA / Pl: ~dari / E: acorda] 1 Realizare a unui acord gramatical Si: acordat¹ (1). 2 (Muz) Aducere a tonurilor unui instrument muzical la inaltzimea corecta Si: acordaj acordat¹ (2). 3 Oferire.

ACORDÁRE acordari s. f. Actziunea de a acorda. ♦ Punere a coardelor unui instrument muzical in situatzia de a reda tonalitatea specifica a instrumentului. V. acorda.

ACORDÁRE acordari s. f. Actziunea de a acorda. 1. Atribuire; aprobare ingaduire. Acordare de credite. Acordarea unui ragaz. 2. Aducerea tonurilor unui instrument sau ale unui ansamblu de instrumente la aceeashi inaltzime (pa baza diapazonului). Acordarea instrumentelor din orchestra.

ACORDÁRE acordari s. f. Actziunea de a acorda; atribuire; aprobare ingaduire. ♦ Aducerea tonurilor unui instrument muzical sau ale unui ansamblu de instrumente la aceeashi inaltzime (pe baza diapazonului).

ACORDÁRE s.f. Actziunea de a acorda; ♦ Variere a frecventzei proprii a unui sistem oscilant pentru a o face egala cu o alta frecventza; acordaj. [< acorda].

*acordáre f. Actziunea de a acorda.

acordáre s. f. g.d. art. acordắrii; pl. acordắri

acordáre s. f. g.d. art. acordarii; pl. acordari

ACORDÁRE s. 1. v. conferire. 2. (FIZ.) sintonizare. (~ unui aparat.). 3. v. instrunare.

ACORDARE s. 1. atribuire conferire decernare. (~ unei distinctzii.) 2. (FIZ.) sintonizare. (~ unui aparat.) 3. (MUZ.) acordaj instrunare (rar) strunire. (~ unui instrument cu coarde.)

Acordare ≠ dezacordare

sunet (normal) de acordare v. camerton; diapazon (5); frecventza; hertz (Hz); inaltzime (1); sunet.