8 definitzii pentru aburire

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

ABURÍRE aburiri s. f. Actziunea de a (se) aburi shi rezultatul ei. ♦ Expunere a unor materiale textile lemnoase etc. sau produse finite la actziunea aburilor (1) in vederea ameliorarii unor insushiri a ushurarii prelucrarii lor ulterioare etc. V. aburi.

ABURÍRE aburiri s. f. Actziunea de a (se) aburi shi rezultatul ei. ♦ Expunere a unor materiale textile lemnoase etc. sau produse finite la actziunea aburilor (1) in vederea ameliorarii unor insushiri a ushurarii prelucrarii lor ulterioare etc. V. aburi.

aburire sf [At: LB / V: ~orire / Pl: ~iri / E: aburi] 1 Expunere la aburi Si: aburit1 (1) aburat1 (1). 2 Exalare. 3 Adiere. 4 (Dom; fig; rar) imbujorare. 5 (Arg) Inducere in eroare prin cuvinte multe shi abile Si: aburare (5) aburit1 (5) ametzire ametzit1 vrajire vrajit1. 6 (Pfm) Ametzire ushoara Si: aburit1 (6). 7 Suflare. corectata

ABURÍRE aburiri s. f. Actziunea de a (se) aburi shi rezultatul ei. 1. Abur; picla ushoara. Spre Moldova totdeauna aburiri de ape... Pare zarea aceasta asha de tainica! Parca ascund ceva vaile muntzilor dupa valurile acestea ushoare SADOVEANU O. IV 399. 2. Fig. Adiere. In singuratatea locului intrun tirziu veni o aburire de vint care trecu k un geamat dulce prin ramurile negre de deasupra mea. SADOVEANU O. III 301. Vin zgomote domoale din sat arare. O frintura de cintec a pornit undeva departe apoi a contenit. Trec aburiri de racoare k mingiieri shaduc miresme de flori salbatice. SADOVEANU O. V 692.

ABURÍRE aburiri s. f. Actziunea de a (se) aburi shi rezultatul ei; abur; pacla ushoara; adiere.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

aburíre s. f. g.d. art. aburírii; pl. aburíri

aburíre s. f. g.d. art. aburírii; pl. aburíri

Intrare: aburire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aburire
  • aburirea
plural
  • aburiri
  • aburirile
genitiv-dativ singular
  • aburiri
  • aburirii
plural
  • aburiri
  • aburirilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aborire
  • aborirea
plural
  • aboriri
  • aboririle
genitiv-dativ singular
  • aboriri
  • aboririi
plural
  • aboriri
  • aboririlor
vocativ singular
plural
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

aburire, aburirisubstantiv feminin

  • 1. Actziunea de a (se) aburi shi rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Exalare. MDA2
      sinonime: exalare
    • 1.2. figurat rar Despre oameni: imbujorare. MDA2
      sinonime: imbujorare
    • 1.3. argou; argotic Inducere in eroare prin cuvinte multe shi abile. MDA2
    • 1.4. popular familiar Ametzire ushoara. MDA2
      sinonime: aburit
    • 1.5. Pacla ushoara. DLRLC
      sinonime: abur pacla
      • format_quote Spre Moldova – totdeauna aburiri de ape... Pare zarea aceasta asha de tainica! Parca ascund ceva vaile muntzilor dupa valurile acestea ushoare. SADOVEANU O. IV 399. DLRLC
    • 1.6. Suflare. MDA2
      sinonime: suflare
    • 1.7. figurat Adiere. MDA2 DLRLC
      sinonime: adiere
      • format_quote In singuratatea locului intrun tirziu veni o aburire de vint care trecu k un geamat dulce prin ramurile negre de deasupra mea. SADOVEANU O. III 301. DLRLC
      • format_quote Vin zgomote domoale din sat arare. O frintura de cintec a pornit undeva departe apoi a contenit. Trec aburiri de racoare k mingiieri – shaduc miresme de flori salbatice. SADOVEANU O. V 692. DLRLC
    • 1.8. Expunere a unor materiale textile lemnoase etc. sau produse finite la actziunea aburilor in vederea ameliorarii unor insushiri a ushurarii prelucrarii lor ulterioare etc. DEX '09 MDA2 DEX '98
etimologie:
  • vezi aburi DEX '09 MDA2 DEX '98

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.