abundență sf [At: MAIORESCU, CR. I, 51 / V: (înv) ~danță / E: fr abondance, lat abundantia] Belșug.

ABUNDÉNȚĂ s. f. Belșug, bogăție, îndestulare. Comunismul presupune o productivitate a muncii atît de înaltă, încît să se asigure o abundență deplină de obiecte de consum, pe baza căreia societatea să. capete posibilitatea să repartizeze aceste obiecte potrivit cu nevoile membrilor săi. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 131. Cornul (sau corn al) abundenței = corn plin cu flori și fructe, simbol al belșugului. ◊ Loc. adv. Din abundență = din belșug, din plin. Țara noastră posedă din abundență zăcăminte petrolifere.

ABUNDÉNȚĂ s. f. Belșug, bogăție. ◊ Loc. adv. Din abundență = din plin; mult. – Fr. abondance (lat. lit. abundantia).

ABUNDÉNȚĂ s.f. Belșug, bogăție. ♦ Din abundență = din belșug; mult. [Var. abundanță s.f. / cf. lat. abundantia, fr. abondance].

abundénță s. f. cantitate mare, belșug; bogăție. ◊ cornul ~ei = corn cu fructe și flori, simbol al belșugului. (după fr. abondance, lat. abundantia)

ABUNDÉNȚĂ f. Cantitate mare de bunuri care întrece mult necesitățile obișnuite; belșug; îndestulare; bogăție. Din ~. [G.-D. abundenței] /<lat. abundentia, fr. abondance

abundanță sf vz abundență

ABUNDÁNȚĂ s.f. v. abundență.

abundanță f. belșug, îndestulare: a trăi în abundanță. [Forma abundență e eronată].

*abundánță f., pl. e (lat. abundantia). Mare cantitate, belșug: a trăi în abundanță. Fig. Bogăție de elocuțiune: a vorbi cu abundanță. – Fals abondență.

+abundență (din ~) loc. adj., loc. adv. (marfă ~, a produce ~)

abundénță s. f., g.-d. art. abundénței

abundénță s. f., g.-d. art. abundénței

abundență

abundență, -țe.

ABUNDÉNȚĂ s. v. belșug.

ABUNDENȚĂ s. belșug, bogăție, îmbelșugare, îndestulare, prisos, (rar) afluență, mănoșie, răsfăț, risipă, (livr.) opulență, profuziune, (pop.) jertfă, (prin Olt.) temei, (înv.) sătul, saturare, spor. (~ de bunuri.)

Abundență ≠ mizerie, sărăcie