șuber sn [At: MDT / V: (reg) șibăr, ~băr, șugur / Pl: ~e / E: ger Schieber] 1 (Teh) Dispozitiv cu care se reglează închiderea sau deschiderea unui orificiu de trecere pentru lichide sau gaze Si: registru, ventil. 2 (Min) Dispozitiv în formă de pâlnie, prevăzut cu un organ de reglare, montat la capătul inferior al unui rostogol, prin care alunecă materialul ce se încarcă în vagonete. 3 (Min; Trs; îf șubăr) Gură a rostogolului. 4 (Min; Trs; îaf) Despărțitură în suitoare, în formă de jgheab, prin care se scurge rambleul sau cărbunele. 5 (Reg) Zăvor. 6 (Reg) Stavilă la moară. 7 (Buc; Mol) Horn (1). 8 (Reg; îf șubăr) Concasor.

ȘÚBER s.n. 1. (Mine) Dispozitiv în formă de pâlnie pentru încărcarea vagonetelor. 2. (Tehn.) Obturator pentru reglarea tirajului la căldările de abur și la cuptoare. [< germ. Schieber].

ȘÚBER s. n. piesă mobilă în formă de placă, cu mișcare de translație ghidată, la închiderea parțială sau completă a unui orificiu ori canal prin care se scurge un fluid, un material granulat etc. (< germ. Schieber)

ȘÚBER ~e n. Piesă mobilă în forma de placă ghidată, care servește la închiderea unui canal de gaz. /<germ. Scheiber

șúber s. n., pl. șúbere

șúber s. n., pl. șúbere

ȘÚBER s. (TEHN.) registru, sertar, ventil. (~ la o conductă.)

ȘÚBER s. v. cămin, coș, horn.

ȘUBER s. (TEHN.) registru, sertar, ventil. (~ la o conductă.)

șuber s. v. CĂMIN. COȘ. HORN.