opțiuni
  • info

9 definiții pentru șoimuleț

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘOIMULÉȚ, șoimuleți, s. m. Diminutiv al lui șoim; șoimișor, șoimulean, șoimușor. – Șoim + suf. -uleț.

ȘOIMULÉȚ, șoimuleți, s. m. Diminutiv al lui șoim; șoimișor, șoimulean, șoimușor. – Șoim + suf. -uleț.

șoimuleț [At: MARIAN, O. I., 188 / Pl: ~i / E: șoim + -uleț] (Pop) 1-10 sm (Orn; șhp) Șoim (1-5) (mic) Si: (pop) șoimel (1-10), șoimișor (1-10), șoimulean (1-10), șoimușor (1-10), șoimuț (1-10), (reg) șoimulaș (1-10). 11 sm (Orn; îc) -de-seară Vindereu (Falco vespertinus). 12-17 sm (Fig; șhp) Șoim (6-7, 9) (scund) Si: (pop) șoimulean (11-16), șoimuț (11-16). 18 sm (Orn) Sfrâncioc (Lanius excubitor). 19 a (D. ochi) Ager (3).

ȘOIMULÉȚ, șoimuleți, s. m. Diminutiv al lui șoim. 1. v. șoim (1). Sus în vîrf de brăduleț S-a oprit un șoimuleț, El se uită drept în soare, Tot mișcînd din aripioare. ALECSANDRI, P. P. 31. (Adjectival) De șoim. Un voinic, după cîntecele noastre poporane, e căpitan șoiman și are ochi șoimuleți. MARIAN, O. I 117. Ele-n codri au urmat Doi voinici cu sprînceni late, Cu fețe de vînt pișcate Și cu ochii șoimuleți, La ochire mult semeți. ALECSANDRI, P. A. 53. 2. v. șoim (3). Să-mi aleg un cal porumb... Șoimuleț să-mi placă mie, Cum e bun de haiducie. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 506. ◊ (Adjectival) Mîndri-s bravii călăreți Pe-armăsarii șoimuleți. ALECSANDRI, P. A. 96.

șoimuleț a. ca la șoim: cu ochii șoimuleti AL. ║ m. cal bun.

șoĭmuléț m. Șoĭm mic. Epitet unuĭ cal ager.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

șoimuléț s. m., pl. șoimuléți

șoimuléț s. m., pl. șoimuléți

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȘOIMULÉȚ s. (ORNIT.) (pop.) șoimel, șoimișor, șoimulean, șoimușor, șoimuț.

ȘOIMULEȚ s. (ORNIT.) (pop.) șoimel, șoimișor, șoimulean, șoimușor, șoimuț.

Intrare: șoimuleț
șoimuleț substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șoimuleț
  • șoimulețul
  • șoimulețu‑
plural
  • șoimuleți
  • șoimuleții
genitiv-dativ singular
  • șoimuleț
  • șoimulețului
plural
  • șoimuleți
  • șoimuleților
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șoimuleț, șoimulețisubstantiv masculin

  • 1. Diminutiv al lui șoim. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: șoimel șoimișor șoimulean șoimușor șoimuț
    • 1.1. Diminutiv al lui șoim (1.). DLRLC
      • format_quote Sus în vîrf de brăduleț S-a oprit un șoimuleț, El se uită drept în soare, Tot mișcînd din aripioare. ALECSANDRI, P. P. 31. DLRLC
      • 1.1.1. (și) adjectival De șoim. DLRLC
        • format_quote Un voinic, după cîntecele noastre poporane, e căpitan șoiman și are ochi șoimuleți. MARIAN, O. I 117. DLRLC
        • format_quote Ele-n codri au urmat Doi voinici cu sprînceni late, Cu fețe de vînt pișcate Și cu ochii șoimuleți, La ochire mult semeți. ALECSANDRI, P. A. 53. DLRLC
    • 1.2. Diminutiv al lui șoim (3.). DLRLC
      • format_quote Să-mi aleg un cal porumb... Șoimuleț să-mi placă mie, Cum e bun de haiducie. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 506. DLRLC
      • format_quote (și) adjectival Mîndri-s bravii călăreți Pe-armăsarii șoimuleți. ALECSANDRI, P. A. 96. DLRLC
etimologie:
  • Șoim + sufix -uleț. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.