5 definiții pentru șoimuț
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
șoimuț sm [At: MARIAN, O. I, 118/ Pl: ~i / E: șoim + -uț] (Pop) 1-10 (Orn; șhp) Șoimuleț (1-10). 11-16 (Fig; șhp) Șoimuleț (12-17). 17 (Orn) Sfrâncioc (Lanius excubitor). 18 (Orn) Codălbiță (Lanius collurio).
ȘOIMÚȚ, șoimuți, s. m. (Mai ales în poezia populară) 1. Șoimuleț (1). Șoimule, șoimuț ușor, Fă-te roată sus în zbor. Ce se vede la hotare De s-aude zgomot mare? ALECSANDRI, P. P. 172. 2. Fig. Șoimuleț (2). Iată, iată Șerb-Sărac Pe-un șoimuț de la Bugeac Că venea, mări, venea, Cuvîntul de-și împlinea. ALECSANDRI, P. P. 107.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘOIMÚȚ, șoimuți, s. m. Șoimuleț. – Din șoim + suf. -uț.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ȘOIMÚȚ s. v. berbecel, codălbiță, lupul-vrăbiilor, sfrâncioc, șoimuleț.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
șoimuț s. v. BERBECEL. CODĂLBIȚĂ. LUPUL-VRĂBIILOR. SFRÎNCIOC. ȘOIMULEȚ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
șoimuț, șoimuțisubstantiv masculin
- 1. Șoimuleț. DLRLC DLRMsinonime: șoimuleț
- Șoimule, șoimuț ușor, Fă-te roată sus în zbor. Ce se vede la hotare De s-aude zgomot mare? ALECSANDRI, P. P. 172. DLRLC
- Iată, iată Șerb-Sărac Pe-un șoimuț de la Bugeac Că venea, mări, venea, Cuvîntul de-și împlinea. ALECSANDRI, P. P. 107. DLRLC
-
etimologie:
- șoim + sufix -uț. DLRM