8 definiții pentru șoimușor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ȘOIMUȘÓR, șoimușori, s. m. (Pop.) Șoimuleț. – Șoim + suf. -ușor.
șoimușor sm [At: PASCU, S. 166 / Pl: ~i / E: șoim + -ușor] (Orn; pop) 1-10 (Șhp) Șoimuleț (1-10).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘOIMUȘÓR, șoimușori, s. m. Șoimuleț. – Șoim + suf. -ușor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȘOIMUȘÓR, șoimușori, s. m. Șoimuleț. Chemă doi șoimușori ce-i avea și le porunci... să alcătuiască trupul omului tocmai cum au fost. SBIERA, P. 56. La cea poeniță Sînt două brăzdițe; Sub cele brăzdițe Sînt doi șoimușori (Ochii). GOROVEI, C. 40.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
șoimușór (pop.) s. m., pl. șoimușóri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
șoimușór s. m., pl. șoimușóri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ȘOIMUȘÓR s. v. șoimuleț.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
șoimușor s. v. ȘOIMULEȚ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
șoimușor, șoimușorisubstantiv masculin
- 1. Șoimuleț. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: șoimuleț
- Chemă doi șoimușori ce-i avea și le porunci... să alcătuiască trupul omului tocmai cum au fost. SBIERA, P. 56. DLRLC
- La cea poeniță Sînt două brăzdițe; Sub cele brăzdițe Sînt doi șoimușori (Ochii). GOROVEI, C. 40. DLRLC
-
etimologie:
- Șoim + sufix -ușor. DEX '09 DEX '98