ȘIRÉGLĂ, șiregle, s. f. (Reg.) Codârlă (la car sau căruță). – Din magh. saraglya.

șireglă sf [At: KLEIN, D. 424 / V: (reg) hirig~, jireagă, șalogră (Pl: ~re), șar~, șarig~, șarug~, șăreaghie, șărig~, șăringă (Pl: ~ngi), șeligră, șer~, șerig~, șilegră (Pl: -re), șiligră (Pl: -re), ~eag-, ~eclă, ~gă, ~eghie (Pl: ~reghi, ~reghe), ~ezlă, ~rigă, ~rig~, șolegră (Pl: ~re), șoligră (Pl: ~re), șologră (Pl: ~re), șor~, șorig~, șorligă (Pl: ~igi), șorog~, șurog~ / Pl: ~le / E: mg saroglya (dal saraglya, soroglya, sarogja] 1 (Trs; Ban) Codârlă (la căruță sau la sanie). 2 (Trs; îe) A fi căzut din șarig~ A fi prost. 3 (Reg) Loitră. 4 (Reg) Grătar pentru nutreț fixat deasupra ieslei, la peretele grajdului. 5 (Reg; pex; îf șiriglă) Deschizătură în peretele grajdului prin care se dă nutreț vitelor. 6 (Trs; Mar) Împletitură de nuiele (în formă de ladă) fixată pe sanie, în care se transportă nutrețul. 7 (Trs) Targă folosită la transportarea pământului, a minereului aurifer etc. 8 (Reg) Năsălie. 9 (Reg) Roabă (de transport). 10 (Reg) Capră de lemn pentru transportarea plugului.

ȘIRÉGLĂ, șiregle, s. f. (Reg.) Codârlă (la car sau la căruță). – Din magh. saraglya.

ȘIRÉGLĂ, șiregle, s. f. (Regional) Parte a căruței constînd dintr-un fel de grătar (încovoiat), care închide loitrele în spate (cîteodată și în față) și care poate fi coborîtă sau ridicată după nevoie; codirlă. Nu se auzea decît fornăitul cailor legați de șireglele căruțelor. VORNIC, P. 219.

șiréglă, V. șeriglă.

șeríglă f., pl. e (ung. saraglya, saroglya, sereglje și taraglya, d. germ. schrägel, dim. d. schragen, suport, cavalet). Trans. Codirlă la car, corlată și alte lucrurĭ asemenea. – Și șo- și șireglă.

șiréglă (reg.) (-re-glă) s. f., g.-d. art. șiréglei; pl. șirégle

șiréglă s. f. (sil. -glă), g.-d. art. șiréglei; pl. șirégle

ȘIRÉGLĂ s. v. codârlă, fund, targă.

șireglă s. v. CODÎRLĂ. FUND. TARGĂ.

șiréglă, șirégle, s.f. (reg.) 1. partea de dinapoi a căruței sau carului; codârlă. 2. loitră. 3. grătar pentru nutreț fixat deasupra ieslei, la peretele grajdului. 4. (în forma: șiriglă) deschizătură în peretele grajdului, prin care se dă nutreț vitelor. 5. împletitură de nuiele, în formă de ladă, fixată pe sanie, în care se transportă nutrețul. 6. targă folosită la transportarea pământului, a minereului aurifer etc. 7. năsălie. 8. roabă de transport. 9. capră de lemn pentru transportarea plugului.

șiréglă, s.f. – v. șereglă.