șireglă sf [At: KLEIN, D. 424 / V: (reg) hirig~, jireagă, șalogră (Pl: ~re), șar~, șarig~, șarug~, șăreaghie, șărig~, șăringă (Pl: ~ngi), șeligră, șer~, șerig~, șilegră (Pl: -re), șiligră (Pl: -re), ~eag-, ~eclă, ~gă, ~eghie (Pl: ~reghi, ~reghe), ~ezlă, ~rigă, ~rig~, șolegră (Pl: ~re), șoligră (Pl: ~re), șologră (Pl: ~re), șor~, șorig~, șorligă (Pl: ~igi), șorog~, șurog~ / Pl: ~le / E: mg saroglya (dal saraglya, soroglya, sarogja] 1 (Trs; Ban) Codârlă (la căruță sau la sanie). 2 (Trs; îe) A fi căzut din șarig~ A fi prost. 3 (Reg) Loitră. 4 (Reg) Grătar pentru nutreț fixat deasupra ieslei, la peretele grajdului. 5 (Reg; pex; îf șiriglă) Deschizătură în peretele grajdului prin care se dă nutreț vitelor. 6 (Trs; Mar) Împletitură de nuiele (în formă de ladă) fixată pe sanie, în care se transportă nutrețul. 7 (Trs) Targă folosită la transportarea pământului, a minereului aurifer etc. 8 (Reg) Năsălie. 9 (Reg) Roabă (de transport). 10 (Reg) Capră de lemn pentru transportarea plugului.