9 definiții pentru șfichiuitor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ȘFICHIUITÓR, -OÁRE, șfichiuitori, -oare, adj. Care lovește cu șfichiui; fig. înțepător, mușcător, ironic; zeflemitor, caustic, sarcastic. [Pr.: -chiu-i-] – Șfichiui + suf. -tor.
șfichiuitor, ~oare a [At: DM / P: ~chiu-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: șfichiui + -tor] (Pop) 1 (Rar) Care lovește cu șfichiul (3). 2 (Fig) Care este ironic Si: caustic (3), înțepător, sarcastic, zeflemitor.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘFICHIUITÓR, -OÁRE, șfichiuitori, -oare, adj. Care lovește cu șfichiul; fig. înțepător, mușcător, ironic; zeflemitor, caustic, sarcastic. [Pr.: -chiu-i-] – Șfichiui + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȘFICHIUITÓR, -OÁRE, șfichiuitori, -oare, adj. Care lovește ca șfichiul biciului; usturător, caustic.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘFICHIUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care șfichiuiește; care lovește cu șfichiul. 2) fig. Care critică aspru; care satirizează; biciuitor. [Sil. -chiu-i-] /a șfichiui + suf. ~tor
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
șfichiuitór (-chiu-i-) adj. m., pl. șfichiuitóri; f. sg. și pl. șfichiuitoáre
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
șfichiuitór adj. m. (sil. -chiu-i-), pl. șfichiuitóri; f. sg. și pl. șfichiuitoáre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ȘFICHIUITÓR adj. v. sarcastic, satiric.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
șfichiuitor adj. v. SARCASTIC. SATIRIC.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: șfi-chiu-i-tor
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
șfichiuitor, șfichiuitoareadjectiv
- 1. Care lovește cu șfichiul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
- Șfichiui + sufix -tor. DEX '09 DEX '98