înșirat, ~ă [At: LET. II, 351/32 / Pl: ~ați, ~e / E: înșira] 1 a (D. oameni) Așezat în șir Si: înșiruit² (1). 2 a Aliniat. 3 a (D. mărgele) Făcut șirag Si: înșiruit² (3). 4 a Succedat. 5 a Povestit urmând un anumit șir de idei, de fapte etc. 6 a Enumerat. 7 sf Joc de copii nedefinit mai îndeaproape.

ÎNȘIRÁT, -Ă, înșirați, -te, adj. Așezat, pus, rînduit în șir.

înșira [At: CORESI, EV. 244/15 / Pzi: înșir / E: în + șir] 1-2 vtr A (se) așeza în șir Si: a (se) alinia, a (se) înșirui (1-2). 3 vt A trece un fir prin mărgele pentru a face un șirag Si: a înșirui (3). 4 vt (Îe) ~ră-te mărgărite Formulă prin care se arată că un basm continuă. 5 vr (Fig) A se succeda. 6 vt (Fig) A povesti urmând un anumit șir de idei, de fapte etc. Si: a înșirui (4). 7 vt (Îe) A ~ moși pe groși (sau a ~ la gogoși ori verzi și uscate; multe și mărunte; de pe apa Dunării) A spune tot felul de lucruri fără importanță și fără o succesiune logică Si: a pălăvrăgi. 8 vt (Îae) A spune multe minciuni. 9 vt A trece, rând pe rând, prin diferite situații.

ÎNȘIRÁ, înșír, vb. I. 1. Tranz. A rîndui, a așeza în șir, la rînd; a aranja unul după altul; a alinia. Își scoase inelele numeroase și enorme, înșirîndu-le pe galantarul de sticlă. C. PETRESCU, A. 468. Titvele lor să le înșire pe zid. NEGRUZZT, S. I 158. Caii îi înșiră cîte unul înaintea altuia, dar mari și frumoși. GOLESCU, Î. 131. ◊ (Poetic) Noaptea-i clară, luminoasă, Undele visează spume, cerurile-nșiră nori. EMINESCU, O. I 44. ◊ Refl. (Despre ființe) Și grabnic eunucii se-nșiră, urmărind Ca șerpii prin tufișuri pe Musa-Nin și-l prind. COȘBUC, P. I 53. Se înșiră tot cîte unul-unul, pînă la poartă. CREANGĂ, P. 267. Cîrdurile de cucoare, înșirîndu-se-n lung zbor, Pribegit-au urmărite de al nostru jalnic dor. ALECSANDRI, P. A. 111. ♦ Refl. (Învechit, despre oștiri sau unități militare) A se așeza în front, în ordine de marș sau de luptă. Pe loc lot regimentul Se-nșiră, poartă arma, salută cu onor. ALECSANDRI, P. A. 211. 2. Tranz. (Cu privire la mărgele etc.) A petrece pe un fir pentru a face un șir, o salbă, un colan. Porunci împăratul de scrise pe niște pietre scumpe cîte o slovă; după aceea înșiră pietrele și alcătui numele copilului. ISPIRESCU, L. 134. Trei copile de-mpărat Stau într-un măreț palat Înșirînd la scumpe salbe De mărgăritare albe. ALECSANDRI, P. II 175. ◊ (Refl., în expr.) Înșiră-te (sau înșirte) mărgărite = a) formulă în basmele populare pe care o repetă povestitorul pentru a arăta că povestirea continuă. Înșiră-te mărgărite Pe lungi fire aurite, Precum șirul din poveste, Că-nainte mult mai este. ALECSANDRI, P. II 180; b) (substantivat, rar) poveste obișnuită, fără un titlu precis. Numai un soldat poate înțelege rezbelele lui Ioan-vodă, ce se povesteau pînă acuma ca un lung înșiră-te mărgărite, fără plan și fără succesiune. HASDEU, I. V. 215. 3. Refl. Fig. A se succeda, a se perinda. Apoi cuvintele i se înșirau unul după altul, arătînd cu cîtă grijă și cu cîtă dragoste partidul deschide țărănimii sărace și mijlocașe drumul unei vieți mai bune. CAMILAR, TEM. 16. Zilele de răscumpărare ale sfintei primăveri se înșiră ca mărgele nestemate pe un fir de aur. SADOVEANU, N. P. 277. Gîndurile i se înșirau ca mărgelele pe ață. REBREANU, R. I 243. Epocele se-nșiră ca mărgelele pe ață. EMINESCU, O. I 140. 4. Tranz. Fig. A spune, a expune, a povesti la rînd, a urma, în expunere, un anumit șir de idei, de fapte, de întîmplări. Erau meșteri în a înșira fraze frumoase, elegante, care nu spuneau nimic. AGÎRBICEANU, S. P. 242. Lelea Fira sta, Gheme depăna, Sfaturi înșira Pentru fată-sa. COȘBUC, P. II 142. Înșira greutățile cu care se luptă ca medic, ignoranța și superstițiile. VLAHUȚĂ, O. A. 295. Toate cîte-mi înșiri acum de două ceasuri sînt numai o frumoasă poveste. NEGRUZZI, S. I 234. ◊ Expr. A înșira moși pe groși (sau verzi și uscate) = a spune lucruri lipsite de seriozitate. A înșira (la) gogoși v. gogoașă. 5. Tranz. (Rar, regional) A lua de-a rîndul, a frecventa în șir. Și eu să înșir atîtea școli: în Humulești, la Broșteni în crierii munților, în Neamț, la Fălticeni și acum la Socola? CREANGĂ, A. 120. ◊ Expr. A o înșira = a o lua drept înainte pe-un drum, a umbla. Veniseră aduși de dorința să precizeze ceea ce era confuz în ei, să hotărască, să înfăptuiască ceva. Cînd o înșiraseră pe străzi pînă aci, erau plini de nerăbdare. C. PETRESCU, Î. II 115. 6. Tranz. (Rar, cu privire la fire) A înfășura. A început a înșira funia de jur împrejurul lacului. ȘEZ. III 95.

A ÎNȘIRÁ înșír tranz. 1) (diferite obiecte) A așeza în șir, în rând; a rândui. ~ rufele (la uscat). 2) (mărgele, frunze de tutun) A pune pe un fir de ață, făcând șirag. 3) (idei, fapte, evenimente) A număra sau a expune pe rând a enumera. ◊ ~ verzi și uscate a spune lucruri fără rost; a pălăvrăgi. 4) (obiecte) A împrăștia în dezordine. /în + șir

înșirà v. 1. a (se) pune în șir, a alinia; 2. a înșira mărgele; 3. a înșira la mărgăritare, a spune la povești: înșirând pe a stelei blândă rază EM.; 4. fig. a spune într’una: a înșira la minciuni.

înșír, a -á v. tr. (d. șir. V. deșir). Așez în șir pin ajutoru unuĭ băț, uneĭ ațe saŭ fixînd pe loc: a înșira covrigiĭ pe băț, mărgelele pe ață: oștile, santinelele pe drum. Fig. Expun, povestesc: să-țĭ înșir cum s’a întîmplat! V. refl. Mă așez în șir. Înșiră-te, mărgărite (mărgăritarule), lungește-te, vorbă, fără să te maĭ sfîrșeștĭ (vorbe scoase dintr’o poveste care nu se maĭ sfîrșea și aplicate povestirilor prea lungĭ. În vest înșir’te și șir’te, mărgărite). – Și înșiruĭ, înșiruĭésc și șiruĭésc: gunoaĭele se înșiruĭe în grămezĭ (ChN. I, 145).

înșirá (a ~) vb., ind. prez. 3 înșíră

înșirá vb., ind. prez. 1 sg. înșír, 3 sg. și pl. înșíră

ÎNȘIRÁT adj. v. aliniat.

ÎNȘIRAT adj. aliniat, înșiruit, rînduit. (Coloane ~.)

ÎNȘIRÁ vb. 1. v. alinia. 2. a (se) înșirui, (pop.) a (se) înfira. (~ mărgelele pe ață.) 3. v. succeda. 4. v. enumera.

ÎNȘIRA vb. 1. a (se) alinia, a (se) înșirui, a (se) ordona, a (se) rîndui, (înv. și reg.) a (se) șirui. (S-au ~ în tăcere.) 2. a (se) înșirui, (pop.) a (se) înfira. (~ mărgelele pe ață.) 3. a se înșirui, a se perinda, a se rîndui, a se succeda, a urma. (Zilele se ~ unele după altele.) 4. a enumera, a înșirui, (înv.) a număra. (A ~ toate avantajele metodei.)

A (se) înșira ≠ a (se) deșira

A înșira ≠ a deșira

a înșira la gogoși / povești / moși pe groși / verzi și uscate expr. a spune tot felul de lucruri fără importanță și fără o succesiune.

înșira, înșir v. t. (d. fotbaliști) a trece de mai mulți adversari, prin dribling, cu mingea la picior.

numai oase înșirate / piele și os expr. (d. oameni) slăbănog, sfrijit.