opțiuni
  • info

9 definiții pentru învrăjmășit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

învrăjmășit, ~ă a [At: PĂSCULESCU, L.P. 8 / Pl: ~iți, ~e / E: învrăjmăși] 1 Dușmănit. 2 Certat (1) cu cineva.

ÎNVRĂJMĂȘÍT, -Ă, învrăjmășiți, -te, adj. (Rar) Dușmănit, certat, învrăjbit. Limbi învrăjmășite. PĂSCULESCU, L. P. 18.

ÎNVRĂJMĂȘÍ, învrăjmășesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Înv.) A (se) învrăjbi. – În + vrăjmaș.

ÎNVRĂJMĂȘÍ, învrăjmășesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Înv.) A (se) învrăjbi. – În + vrăjmaș.

învrăjmăși [At: PRAV. MUNT, ap. CADE / Pzi: ~șesc / E: în- + vrăjmaș] 1 vt (Înv) A avea gânduri ostile față de cineva. 2 vt A se arăta dușman față de cineva. 3 vt A dori răul cuiva. 4-5 vtr A (se) învrăjbi (1-2). 6 vt (Nob) A face cuiva rău, prezentându-l în mod ostil în fața altora.

A ÎNVRĂJMĂȘÍ ~ésc tranz. A face să se învrăjmășească. /în + vrajmaș

A SE ÎNVRĂJMĂȘÍ mă ~ésc intranz. înv. 1) A SE VRĂJMĂȘI. 2) A fi cuprins de vrăjmășie; a deveni rău; a se înrăi. /în + vrăjmaș

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

învrăjmășí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învrăjmășésc, imperf. 3 sg. învrăjmășeá; conj. prez. 3 să învrăjmășeáscă

învrăjmășí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învrăjmășésc, imperf. 3 sg. învrăjmășeá; conj. prez. 3 sg. și pl. învrăjmășeáscă

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

învrăjmășít, învrăjmășítă, adj. (pop.) 1. certat. 2. dușmănit.

Intrare: învrăjmășit
învrăjmășit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învrăjmășit
  • ‑nvrăjmășit
  • învrăjmășitul
  • învrăjmășitu‑
  • ‑nvrăjmășitul
  • ‑nvrăjmășitu‑
  • învrăjmășită
  • ‑nvrăjmășită
  • învrăjmășita
  • ‑nvrăjmășita
plural
  • învrăjmășiți
  • ‑nvrăjmășiți
  • învrăjmășiții
  • ‑nvrăjmășiții
  • învrăjmășite
  • ‑nvrăjmășite
  • învrăjmășitele
  • ‑nvrăjmășitele
genitiv-dativ singular
  • învrăjmășit
  • ‑nvrăjmășit
  • învrăjmășitului
  • ‑nvrăjmășitului
  • învrăjmășite
  • ‑nvrăjmășite
  • învrăjmășitei
  • ‑nvrăjmășitei
plural
  • învrăjmășiți
  • ‑nvrăjmășiți
  • învrăjmășiților
  • ‑nvrăjmășiților
  • învrăjmășite
  • ‑nvrăjmășite
  • învrăjmășitelor
  • ‑nvrăjmășitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

învrăjmăși, învrăjmășescverb

etimologie:
  • În + vrăjmaș DEX '09 DEX '98

învrăjmășit, învrăjmășităadjectiv

  • 1. rar Dușmănit. DLRLC
    sinonime: certat învrăjbit
    • format_quote Limbi învrăjmășite. PĂSCULESCU, L. P. 18. DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.