33 de definiții pentru înveșmântat
din care- explicative (25)
- morfologice (3)
- relaționale (5)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNVEȘMÂNTÁT, -Ă, înveșmântați, -te, adj. Îmbrăcat2 (cu solemnitate). [Var.: învesmântát, -ă, învestmântát, -ă adj.] – V. înveșmânta.
ÎNVEȘMÂNTÁT, -Ă, înveșmântați, -te, adj. Îmbrăcat2 (cu solemnitate). [Var.: învesmântát, -ă, învestmântát, -ă adj.] – V. înveșmânta.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
înveșmântat1 sn [At: DA ms / V: ~esm~, ~estm~, ~ștm~ / E: înveșmânta] 1-2 Înveșmântare (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
înveșmântat2, ~ă a [At: NEGRUZZI, S. II, 73 / V: ~esm~, ~estm~, ~ștm / Pl: ~ați, ~e / E: înveșmânta] 1 Acoperit cu veșminte Si: îmbrăcat, înveștit2 (1). 2 Îmbrăcat cu haine de gală pentru o festivitate.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNVESMÂNTÁ vb. I v. înveșmânta.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNVESMÂNTÁ vb. I v. înveșmânta.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎNVESMÂNTÁT, -Ă, adj. v. înveșmântat.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNVESMÂNTÁT, -Ă, adj. v. înveșmântat.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎNVESTMÂNTÁ vb. I v. înveșmânta.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNVESTMÂNTÁ vb. I v. înveșmânta.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎNVESTMÂNTÁT, -Ă adj. v. înveșmântat.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNVESTMÂNTÁT, -Ă adj. v. înveșmântat.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎNVEȘMÂNTÁ, înveșmântez, vb. I. Tranz. A îmbrăca pe cineva, a pune cuiva un veșmânt (cu pompă, în vederea unei solemnități, a unui ritual etc.). ◊ Refl. S-a înveșmântat în grabă. [Prez. ind. și: înveșmấnt. – Var.: învesmântá, învestmântá vb. I] – În + veșmânt.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
învesmânta v vz înveșmânta
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
învesmântat2, ~ă a vz înveșmântat2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
învesmântat1 sn vz înveșmântat1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
învestmânta v vz înveșmânta
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
învestmântat1 sn vz înveșmântat1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
învestmântat2, ~ă a vz înveșmântat2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
înveșmânta [At: BĂLCESCU, M. V. 597 / V: ~esm~, ~estm~, ~ștm~ / Pzi: ~mânt, ~tez / E: în + veșmânt] 1-2 vtr A (se) îmbrăca. 3 vt A pune cuiva un veșmânt de gală în vederea unei solemnități, a unui ritual etc.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNVEȘMÂNTÁ, înveșmấnt, vb. I. Tranz. A îmbrăca pe cineva, a pune cuiva un veșmânt (cu pompă, în vederea unei solemnități, a unui ritual etc.). ◊ Refl. S-a înveșmântat în grabă. [Prez. ind. și: înveșmântez. – Var.: învesmântá, învestmântá vb. I] – În + veșmânt.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎNVESMÎNTÁ vb. I v. înveșmînta.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNVESTMÎNTÁ vb. I v. înveșmînta.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNVEȘMINTÁ vb. I v. înveșmînta.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNVEȘMÎNTÁ, înveșmî́nt și înveșmîntez, vb. I. Tranz. A îmbrăca, a pune un veșmînt (cu pompă, în vederea sau în cadrul unei solemnități, al unui ritual etc.). Istoria ne arată că Costantin I, la 1654, înveșmîntă pe căpitanii dorobanților și călărașilor cu frenghii, cu coftirii (= stofe scumpe orientale) și cu atlaz. BĂLCESCU, O. I 17. ◊ Fig. Un curcubeu bătînd în apele trandafirului îl învăluia și-l înveșmînta în niște mantii împărătești. CAMILAR, T. 140. – Variante: învesmîntá (MACEDONSKI, O. I 195), învestmîntá (NEGRUZZI, S. I 338), înveșmintá (STANCU, D. 136) vb. I.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNVEȘMÎNTÁT, -Ă, înveșmîntați, -te, adj. Îmbrăcat, acoperit cu veșminte. A mea virtute Rîde de ostașii voștri cu fier înveșmîntați. NEGRUZZI, S. II 73.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A ÎNVEȘMÂNTÁ ~éz tranz. A îmbrăca în veșminte speciale (cu ocazia unei solemnități). /în + veșmânt
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
învestmântà v. a pune vestminte, a îmbrăca.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
înveșmântà v. a îmbrăca: privitori, bine înveșmântați FIL. [V. învestmântà].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
înveșmîntéz v. tr. (d. veșmînt). Pun veșmînt, îmbrac. V. refl. Îmĭ pun veșmintele: preuțiĭ s’aŭ înveșmîntat.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
înveșmântát adj. m., pl. înveșmântáți; f. sg. înveșmântátă, pl. înveșmântáte
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
înveșmântá (a ~) vb., ind. prez. 3 înveșmânteáză/înveșmấntă
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
înveșmântá vb., ind. prez. 1 sg. înveșmânt, 3 sg. și pl. înveșmânteáză/înveșmântă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNVEȘMÂNTÁT adj. v. îmbrăcat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Înveșmântat ≠ nud
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNVEȘMÂNTÁ vb. v. îmbrăca.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNVEȘMÎNTA vb. a se echipa, a se îmbrăca, (înv. si reg.) ) a se învește. (Ne-am ~ cu toții și am plecat.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNVEȘMÎNTAT adj. echipat, îmbrăcat, (înv.) învăscut. (Persoană ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
înveșmântat, înveșmântatăadjectiv
-
- A mea virtute Rîde de ostașii voștri cu fier înveșmîntați. NEGRUZZI, S. II 73. DLRLC
-
etimologie:
- înveșmânta DEX '09 DEX '98
înveșmânta, înveșmântez / înveșmânta, înveșmântverb
- 1. A îmbrăca pe cineva, a pune cuiva un veșmânt (cu pompă, în vederea unei solemnități, a unui ritual etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: îmbrăca
- Istoria ne arată că Costantin I, la 1654, înveșmîntă pe căpitanii dorobanților și călărașilor cu frenghii, cu coftirii (= stofe scumpe orientale) și cu atlaz. BĂLCESCU, O. I 17. DLRLC
- Un curcubeu bătînd în apele trandafirului îl învăluia și-l înveșmînta în niște mantii împărătești. CAMILAR, T. 140. DLRLC
- S-a înveșmântat în grabă. DEX '09 DEX '98
-
etimologie:
- În + veșmânt DEX '09 DEX '98