33 de definiții pentru înveșmântat

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNVEȘMÂNTÁT, -Ă, înveșmântați, -te, adj. Îmbrăcat2 (cu solemnitate). [Var.: învesmântát, -ă, învestmântát, -ă adj.] – V. înveșmânta.

ÎNVEȘMÂNTÁT, -Ă, înveșmântați, -te, adj. Îmbrăcat2 (cu solemnitate). [Var.: învesmântát, -ă, învestmântát, -ă adj.] – V. înveșmânta.

înveșmântat1 sn [At: DA ms / V: ~esm~, ~estm~, ~ștm~ / E: înveșmânta] 1-2 Înveșmântare (1-2).

înveșmântat2, ~ă a [At: NEGRUZZI, S. II, 73 / V: ~esm~, ~estm~, ~ștm / Pl: ~ați, ~e / E: înveșmânta] 1 Acoperit cu veșminte Si: îmbrăcat, înveștit2 (1). 2 Îmbrăcat cu haine de gală pentru o festivitate.

ÎNVESMÂNTÁ vb. I v. înveșmânta.

ÎNVESMÂNTÁ vb. I v. înveșmânta.

ÎNVESMÂNTÁT, -Ă, adj. v. înveșmântat.

ÎNVESMÂNTÁT, -Ă, adj. v. înveșmântat.

ÎNVESTMÂNTÁ vb. I v. înveșmânta.

ÎNVESTMÂNTÁ vb. I v. înveșmânta.

ÎNVESTMÂNTÁT, -Ă adj. v. înveșmântat.

ÎNVESTMÂNTÁT, -Ă adj. v. înveșmântat.

ÎNVEȘMÂNTÁ, înveșmântez, vb. I. Tranz. A îmbrăca pe cineva, a pune cuiva un veșmânt (cu pompă, în vederea unei solemnități, a unui ritual etc.). ◊ Refl. S-a înveșmântat în grabă. [Prez. ind. și: înveșmấnt.Var.: învesmântá, învestmântá vb. I] – În + veșmânt.

învesmânta v vz înveșmânta

învesmântat2, ~ă a vz înveșmântat2

învesmântat1 sn vz înveșmântat1

învestmânta v vz înveșmânta

învestmântat1 sn vz înveșmântat1

învestmântat2, ~ă a vz înveșmântat2

înveșmânta [At: BĂLCESCU, M. V. 597 / V: ~esm~, ~estm~, ~ștm~ / Pzi: ~mânt, ~tez / E: în + veșmânt] 1-2 vtr A (se) îmbrăca. 3 vt A pune cuiva un veșmânt de gală în vederea unei solemnități, a unui ritual etc.

ÎNVEȘMÂNTÁ, înveșmấnt, vb. I. Tranz. A îmbrăca pe cineva, a pune cuiva un veșmânt (cu pompă, în vederea unei solemnități, a unui ritual etc.). ◊ Refl. S-a înveșmântat în grabă. [Prez. ind. și: înveșmântez.Var.: învesmântá, învestmântá vb. I] – În + veșmânt.

ÎNVESMÎNTÁ vb. I v. înveșmînta.

ÎNVESTMÎNTÁ vb. I v. înveșmînta.

ÎNVEȘMINTÁ vb. I v. înveșmînta.

ÎNVEȘMÎNTÁ, înveșmî́nt și înveșmîntez, vb. I. Tranz. A îmbrăca, a pune un veșmînt (cu pompă, în vederea sau în cadrul unei solemnități, al unui ritual etc.). Istoria ne arată că Costantin I, la 1654, înveșmîntă pe căpitanii dorobanților și călărașilor cu frenghii, cu coftirii (= stofe scumpe orientale) și cu atlaz. BĂLCESCU, O. I 17. ◊ Fig. Un curcubeu bătînd în apele trandafirului îl învăluia și-l înveșmînta în niște mantii împărătești. CAMILAR, T. 140. – Variante: învesmîntá (MACEDONSKI, O. I 195), învestmîntá (NEGRUZZI, S. I 338), înveșmintá (STANCU, D. 136) vb. I.

ÎNVEȘMÎNTÁT, -Ă, înveșmîntați, -te, adj. Îmbrăcat, acoperit cu veșminte. A mea virtute Rîde de ostașii voștri cu fier înveșmîntați. NEGRUZZI, S. II 73.

A ÎNVEȘMÂNTÁ ~éz tranz. A îmbrăca în veșminte speciale (cu ocazia unei solemnități). /în + veșmânt

învestmântà v. a pune vestminte, a îmbrăca.

înveșmântà v. a îmbrăca: privitori, bine înveșmântați FIL. [V. învestmântà].

înveșmîntéz v. tr. (d. veșmînt). Pun veșmînt, îmbrac. V. refl. Îmĭ pun veșmintele: preuțiĭ s’aŭ înveșmîntat.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înveșmântát adj. m., pl. înveșmântáți; f. sg. înveșmântátă, pl. înveșmântáte

înveșmântá (a ~) vb., ind. prez. 3 înveșmânteáză/înveșmấntă

înveșmântá vb., ind. prez. 1 sg. înveșmânt, 3 sg. și pl. înveșmânteáză/înveșmântă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNVEȘMÂNTÁT adj. v. îmbrăcat.

Înveșmântat ≠ nud

ÎNVEȘMÂNTÁ vb. v. îmbrăca.

ÎNVEȘMÎNTA vb. a se echipa, a se îmbrăca, (înv. si reg.) ) a se învește. (Ne-am ~ cu toții și am plecat.)

ÎNVEȘMÎNTAT adj. echipat, îmbrăcat, (înv.) învăscut. (Persoană ~.)

Intrare: înveșmântat
înveșmântat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înveșmântat
  • ‑nveșmântat
  • înveșmântatul
  • înveșmântatu‑
  • ‑nveșmântatul
  • ‑nveșmântatu‑
  • înveșmânta
  • ‑nveșmânta
  • înveșmântata
  • ‑nveșmântata
plural
  • înveșmântați
  • ‑nveșmântați
  • înveșmântații
  • ‑nveșmântații
  • înveșmântate
  • ‑nveșmântate
  • înveșmântatele
  • ‑nveșmântatele
genitiv-dativ singular
  • înveșmântat
  • ‑nveșmântat
  • înveșmântatului
  • ‑nveșmântatului
  • înveșmântate
  • ‑nveșmântate
  • înveșmântatei
  • ‑nveșmântatei
plural
  • înveșmântați
  • ‑nveșmântați
  • înveșmântaților
  • ‑nveșmântaților
  • înveșmântate
  • ‑nveșmântate
  • înveșmântatelor
  • ‑nveșmântatelor
vocativ singular
plural
învesmântat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învesmântat
  • ‑nvesmântat
  • învesmântatul
  • învesmântatu‑
  • ‑nvesmântatul
  • ‑nvesmântatu‑
  • învesmânta
  • ‑nvesmânta
  • învesmântata
  • ‑nvesmântata
plural
  • învesmântați
  • ‑nvesmântați
  • învesmântații
  • ‑nvesmântații
  • învesmântate
  • ‑nvesmântate
  • învesmântatele
  • ‑nvesmântatele
genitiv-dativ singular
  • învesmântat
  • ‑nvesmântat
  • învesmântatului
  • ‑nvesmântatului
  • învesmântate
  • ‑nvesmântate
  • învesmântatei
  • ‑nvesmântatei
plural
  • învesmântați
  • ‑nvesmântați
  • învesmântaților
  • ‑nvesmântaților
  • învesmântate
  • ‑nvesmântate
  • învesmântatelor
  • ‑nvesmântatelor
vocativ singular
plural
învestmântat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învestmântat
  • ‑nvestmântat
  • învestmântatul
  • învestmântatu‑
  • ‑nvestmântatul
  • ‑nvestmântatu‑
  • învestmânta
  • ‑nvestmânta
  • învestmântata
  • ‑nvestmântata
plural
  • învestmântați
  • ‑nvestmântați
  • învestmântații
  • ‑nvestmântații
  • învestmântate
  • ‑nvestmântate
  • învestmântatele
  • ‑nvestmântatele
genitiv-dativ singular
  • învestmântat
  • ‑nvestmântat
  • învestmântatului
  • ‑nvestmântatului
  • învestmântate
  • ‑nvestmântate
  • învestmântatei
  • ‑nvestmântatei
plural
  • învestmântați
  • ‑nvestmântați
  • învestmântaților
  • ‑nvestmântaților
  • învestmântate
  • ‑nvestmântate
  • învestmântatelor
  • ‑nvestmântatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înveșmântat, înveșmântaadjectiv

etimologie:
  • vezi înveșmânta DEX '09 DEX '98

înveșmânta, înveșmântez / înveșmânta, înveșmântverb

  • 1. A îmbrăca pe cineva, a pune cuiva un veșmânt (cu pompă, în vederea unei solemnități, a unui ritual etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: îmbrăca
    • format_quote Istoria ne arată că Costantin I, la 1654, înveșmîntă pe căpitanii dorobanților și călărașilor cu frenghii, cu coftirii (= stofe scumpe orientale) și cu atlaz. BĂLCESCU, O. I 17. DLRLC
    • format_quote figurat Un curcubeu bătînd în apele trandafirului îl învăluia și-l înveșmînta în niște mantii împărătești. CAMILAR, T. 140. DLRLC
    • format_quote reflexiv S-a înveșmântat în grabă. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • În + veșmânt DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.