opțiuni
  • info

9 definiții pentru îmbrăcat (adj.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMBRĂCÁT2, -Ă, îmbrăcați, -te, adj. (Despre oameni) Cu corpul acoperit de haine; înveșmântat. – V. îmbrăca.

îmbrăcat2, ~ă a [At: NECULCE, ap. LET. II, 413/7 / S și: (înv) înb~ / Pl: ~ați, ~e / E: îmbrăca] 1 (D. oameni) Care are corpul acoperit cu haine Si: înveșmântat. 2 (Pan; d. viețuitoare) Acoperit din nou cu pene sau cu păr. 3 (D. haine) Purtat. 4 (Pex; fig; d. pomi, pădure) Care a înverzit. 5 (Pex; d. așternut) Înfățat. 6 (Pan; d. o piesă, o construcție) Acoperit cu material special, care izolează sau protejează. 7 (Pan; d. arme) Care are mânerul împodobit cu metal prețios. 8 (Pan; d. icoane, bijuterii) Care este ferecat în aur, argint etc. 9 (Fig) Care este acoperit. 10 (Fig; pex) Acoperit. (Fig) Care se prezintă sub o altă formă.

ÎMBRĂCÁT2, -Ă, îmbrăcați, -te, adj. (Despre oameni) Cu trupul acoperit de haine; înveșmântat. – V. îmbrăca.

ÎMBRĂCÁT, -Ă, îmbrăcați, -te, adj. (Despre oameni) Cu trupul acoperit de haine; înveșmîntat. S-a tologit, așa îmbrăcat cum era, pe un divan. CREANGĂ, P. 302. ♦ În haine bune, de sărbătoare. (Ironic) Ceilalți în urmă, care de care mai chipos și mai îmbrăcat de se tîrîiau ațele... după dînșii. CREANGĂ, P. 249.

îmbrăcát, -ă adj. Care șĭ-a pus haĭnele pe el, care are haĭne.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎMBRĂCÁT adj. 1. echipat, înveșmântat, (înv.) învăscut. (Persoană gata ~.) 2. acoperit, învelit. (Caiet ~.)

ÎMBRĂCAT adj. 1. echipat, înveșmîntat, (înv.) învăscut. (Persoană civilă ~.) 2. acoperit, învelit. (Caiet ~.)

Îmbrăcat ≠ dezbrăcat, gol, nud

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a fi îmbrăcat la opt sute și un pol expr. a avea haine scumpe, a fi elegant.

Intrare: îmbrăcat (adj.)
îmbrăcat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbrăcat
  • ‑mbrăcat
  • îmbrăcatul
  • îmbrăcatu‑
  • ‑mbrăcatul
  • ‑mbrăcatu‑
  • îmbrăcată
  • ‑mbrăcată
  • îmbrăcata
  • ‑mbrăcata
plural
  • îmbrăcați
  • ‑mbrăcați
  • îmbrăcații
  • ‑mbrăcații
  • îmbrăcate
  • ‑mbrăcate
  • îmbrăcatele
  • ‑mbrăcatele
genitiv-dativ singular
  • îmbrăcat
  • ‑mbrăcat
  • îmbrăcatului
  • ‑mbrăcatului
  • îmbrăcate
  • ‑mbrăcate
  • îmbrăcatei
  • ‑mbrăcatei
plural
  • îmbrăcați
  • ‑mbrăcați
  • îmbrăcaților
  • ‑mbrăcaților
  • îmbrăcate
  • ‑mbrăcate
  • îmbrăcatelor
  • ‑mbrăcatelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îmbrăcat, îmbrăcatăadjectiv

  • 1. (Despre oameni) Cu corpul acoperit de haine. DEX '09 DLRLC
    sinonime: echipat înveșmântat învăscut antonime: dezbrăcat gol gol nud
    • format_quote S-a tologit, așa îmbrăcat cum era, pe un divan. CREANGĂ, P. 302. DLRLC
    • 1.1. În haine bune, de sărbătoare. DLRLC
      • format_quote ironic Ceilalți în urmă, care de care mai chipos și mai îmbrăcat de se tîrîiau ațele... după dînșii. CREANGĂ, P. 249. DLRLC
etimologie:
  • vezi îmbrăca DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.