îngustat, ~ă a [At: V. ROM., 1950, 24 / Pl: ~ați, ~e / E: îngusta] 1 Care a devenit mai îngust (1). 2 (Pex) Subțiat. 3 Strâmtat. 4 Limitat.

ÎNGUSTÁT, -Ă, îngustați, -te, adj. Care a fost făcut îngust, care a devenit îngust. Noră-sa o privea cu ochii îngustați și cu o subțiere în colțul buzelor, mai puțin decît umbra unui surîs. DUMITRIU, N. 252.

îngusta vtr [At: (a. 1762) URICARIUL, XVII, 154 / Pzi: ~tez / E: ml angustare] 1-2 A (se) face mai puțin lat. 3 (Fig) A (se) reduce. 4 (Fig) A se mărgini. 5 vr (Rar; d. pânză) A intra la apă.

ÎNGUSTÁ, îngustez, vb. I. 1. Refl. A deveni (mai) îngust. Fruntea îngustă a locotenentului se strînse pînă ce se îngustă cît degetul. CAMILAR, N. I 179. Umbra luncii se îngusta; soarele se lăsa la asfințit. SADOVEANU, O. III 322. ♦ Tranz. A face (mai) îngust, a face să piardă din lățime. 2. Tranz. Fig. A reduce, a micșora. Să credeți că nici îngustez, nici defaim rolul osmanlîilor. ODOBESCU, S. III 569.

A ÎNGUSTÁ ~éz tranz. A face să se îngusteze; a strâmta; a strânge. /<lat. angustare

A SE ÎNGUSTÁ se ~eáză intranz. A deveni (mai) îngust; a se reduce în lățime; a se strâmta; a se strânge. Haina s-a ~at. /<lat. angustare

îngustà v. 1. a (se) face îngust: 2. fig. a micșora meritele: nu îngustez nici defaim rolul Osmanilor OD. [Lat. ANGUSTARE].

îngustéz v. tr. (lat. angustare). Fac îngust, strîmtez. Fig. Micșorez, detractez: îngustez meritele cuĭva.

îngustá (a ~) vb., ind. prez. 3 îngusteáză

îngustá vb., ind. prez. 1 sg. îngustéz, 3 sg. și pl. îngusteáză

ÎNGUSTÁT adj. v. strâmtat.

ÎNGUSTAT adj. strîmtat. (Haină ~.)

ÎNGUSTÁ vb. 1. a strâmta. (A ~ o rochie.) 2. a se gâtui, a se strâmta, a se sugruma, (rar) a se subția, (înv. și reg.) a se strâmtora. (În acel loc valea se ~.)

ÎNGUSTÁ vb. v. micșora, reduce.

ÎNGUSTA vb. 1. a strîmta. (A ~ o rochie.) 2. a se gîtui, a se strîmta, a se sugruma, (rar) a se subția, (înv. și reg.) a se strîmtora. (În acel loc valea se ~.)

îngusta vb. v. MICȘORA. REDUCE.

A (se) îngusta ≠ a (se) lăți

A îngusta ≠ a lărgi

A se îngusta ≠ a se lărgi