îngrășare sf [At: ODOBESCU, III, 26 / V: ~șere / Pl: ~șări / E: îngrășa] 1 Creștere în greutate Si: îngrășat¹ (1), (rar) îngrășață, îngrășătură (1). 2 Hrănire a unui animal pentru a deveni gras Si: îngrășat¹ (2), îngrășătură (2). 3 Fertilizare a unui teren prin folosirea îngrășămintelor Si: îngrășat¹ (3), îngrășătură (3). 4 (Pex) Hrănire. 5 (Imp) Îngroșare.

ÎNGRĂȘÁRE, îngrășări, s. f. Acțiunea de a (se) îngrășa. 1. Nutrire rațională care duce la depunerea grăsimii pe corpul ființelor (ceea ce aduce cu sine rotunjirea formelor și o creștere a greutății). Ne vorbește pe larg despre creșterea și îngrășarea acestui soi de păsări. ODOBESCU, S. III 26. 2. Fertilizarea pămîntului prin îngrășăminte chimice sau naturale.

îngrășa [At: COD. VOR. 105/19 / V: ~reșa / Pzi: îngraș / E: ml ingrassiare] 1-2 vtr A face să devină sau) a deveni mai gras. 3 vtf (Spc) A face un animal să devină gras, hrănindu-l bine. 4 vt (Îe) A ~ porcul în ajun A încerca să facă ceva serios în ultimul moment. 5 vt (Imp) A îngroșa. 6 vt A fertiliza un teren folosind îngrășăminte. 7 vt (Pex) A hrăni.

ÎNGRĂȘÁ, îngráș, vb. I. 1. Refl. (Despre ființe) A deveni (mai) gras, a prinde grăsime. Domnule profesor, nu știu ce să fac să nu mă mai îngraș. C. PETRESCU, C. V. 207. ◊ Fig. Ca punga lui vodă mai mult să se-ngrașe... Lăsat-au flăcăii ciocane și coase, Mînați la măcel să cadă sub pietre. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 12/1. ♦ Tranz. (Cu privire la animale sau păsări domestice) A hrăni bine, a face să devină gras prin nutrire rațională. Mîna care... Îngrașă cirezi și turme. CONACHI, P. 291. Dar tu, bade Ionaș, Tot în pene ai sălaș, Ca un pui cînd îl îngrași. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 460. ◊ (Refl. pas., în expr.) Nu se mai îngrașă porcul în ajun (sau la ignat) = nu se poate face un lucru serios în ultimul moment. 2. Tranz. (Cu privire la pămînt) A face (mai) roditor, (mai) mănos, prin îngrășăminte chimice sau naturale. (Refl. pas.) Pentru a mări eficacitatea ogorului negru, el se îngrașă cu bălegar de grajd sau cu îngrășăminte verzi. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 366, 5/4. ◊ Fig. Noi ogoarele noastre le-am dobîndit cu brațul nostru și le-am îngrășat cu sînge. SADOVEANU, O. VII 104.

A ÎNGRĂȘÁ îngráș tranz. 1) (ființe, mai ales animale sau păsări domestice) A face să se îngrașe. 2) (solul) A face (mai) fertil (cu ajutorul îngrășămintelor). /<lat. ingrassiare

A SE ÎNGRĂȘÁ mă îngráș intranz. (despre ființe) A deveni mai gras, mai plin; a se rotunji; a se împlini. ◊ Porcul nu se îngrașă în ajun (sau la Ignat) lucrurile serioase nu se fac în pripă. /<lat. ingrassiare

îngrașá v. 1. a se face gras; 2. a face mânos, a fertiliza: gunoiul îngrașă pământul.

îngráș, a -ășá v. tr. (lat. in-crassare, a îngrășa, și crassus, gras; it. ingrassare, pv. engraissar, fr. engraisser, pg. engraxar). Fac gras: mulțămirea te îngrașă maĭ mult de cît mîncarea. Fac mănos, fertilizez: gunoĭu îngrașă pămîntu.

îngrășáre s. f., g.-d. art. îngrășắrii

îngrășáre s. f., g.-d. art. îngrășării

îngrășá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îngráș, 2 sg. îngráși, 3 îngráșă, 1 pl. îngrășắm; conj. prez. 3 să îngráșe; ger. îngrășấnd

îngrășá vb., ind. prez. 1 sg. îngráș, 2 sg. îngráși, 3 sg. și pl. îngráșă, 1 pl. îngrășăm; conj. prez. 3 sg. și pl. îngráșe; ger. îngrășând

ÎNGRĂȘÁRE s. împlinire, îngrășat, rotunjire.

ÎNGRĂȘARE s. împlinire, îngrășat, rotunjire.

Îngrășare ≠ slăbire

ÎNGRĂȘÁ vb. a (se) împlini, a (se) rotunji, (reg.) a (se) încăla, (prin Ban.) a (se) încărna.

ÎNGRĂȘA vb. a (se) împlini, a (se) rotunji, (reg.) a (se) încăla, (prin Ban.) a (se) încărna.

A (se) îngrășa ≠ a slăbi

a îngrășa porcul în ajun expr. (șc., stud.) a încerca să recupereze în ultimul moment materia pentru un examen / o lucrare etc.