opțiuni
  • info

11 definiții pentru îngropăciune

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNGROPĂCIÚNE, îngropăciuni, s. f. (Pop.) Înmormântare; ceremonie de înmormântare. ◊ Loc. adj. De îngropăciune = trist; cernit, funebru. – Îngropa + suf. -ăciune.

ÎNGROPĂCIÚNE, îngropăciuni, s. f. (Pop.) Înmormântare; ceremonie de înmormântare. ◊ Loc. adj. De îngropăciune = trist; cernit, funebru. – Îngropa + suf. -ăciune.

îngropăciune sf [At: DOSOFTEI, V. S. 25/1 / V: (înv) ~rup~ / Pl: ~ni / E: îngropa + -(ă)ciune] (Îvp) 1 Înmormântare. 2 Ceremonie de înmormântare. 3 Jale.

ÎNGROPĂCIÚNE, îngropăciuni, s. f. Înmormîntare; ceremonie de înmormîntare. Făcut-am oare-n lume ceva, ca să fiu demn De astă-ngropăciune, cu muzici triumfale? MACEDONSKI, O. I 44. Ce cîntări oi cînta La îngropăciunea ta? ȘEZ. VIII 49. ◊ Loc. adj. De îngropăciune = trist, cernit. Îndată înțelese și ce va urma, cînd văzu ochii de îngropăciune ai femeii. SADOVEANU, Z. C. 300.

ÎNGROPĂCIÚNE ~i f. Ceremonie de înhumare a unui mort; îngropare; înmormântare. ◊ De ~ a) de înmormântare; b) foarte trist. /a îngropa + suf. ~ăciune

îngropăciune f. înmormântare: cântece de îngropăciune Od.

îngropăcĭúne f. Acțiunea de a îngropa morțiĭ, înmormîntare.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îngropăciúne (pop.) s. f., g.-d. art. îngropăciúnii; pl. îngropăciúni

îngropăciúne s. f., g.-d. art. îngropăciúnii; pl. îngropăciúni

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNGROPĂCIÚNE s. v. îngropare, îngropat, înhumare, înmormântare.

îngropăciune s. v. ÎNGROPARE. ÎNGROPAT. ÎNHUMARE. ÎNMORMÎNTARE.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

îngropăciúne, îngropăciuni, s.f. – (rel.) Ceremonie de înmormântare. – Din îngropa (< în + groapă) + suf. -ăciune (DEX, MDA).

Intrare: îngropăciune
îngropăciune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îngropăciune
  • ‑ngropăciune
  • îngropăciunea
  • ‑ngropăciunea
plural
  • îngropăciuni
  • ‑ngropăciuni
  • îngropăciunile
  • ‑ngropăciunile
genitiv-dativ singular
  • îngropăciuni
  • ‑ngropăciuni
  • îngropăciunii
  • ‑ngropăciunii
plural
  • îngropăciuni
  • ‑ngropăciuni
  • îngropăciunilor
  • ‑ngropăciunilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îngropăciune, îngropăciunisubstantiv feminin

  • 1. popular Ceremonie de înmormântare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: îngropare îngropat înhumare înmormântare
    • format_quote Făcut-am oare-n lume ceva, ca să fiu demn De astă-ngropăciune, cu muzici triumfale? MACEDONSKI, O. I 44. DLRLC
    • format_quote Ce cîntări oi cînta La îngropăciunea ta? ȘEZ. VIII 49. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adjectivală De îngropăciune = cernit, funebru, trist. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: cernit funebru trist
      • format_quote Îndată înțelese și ce va urma, cînd văzu ochii de îngropăciune ai femeii. SADOVEANU, Z. C. 300. DLRLC
etimologie:
  • Îngropa + sufix -ăciune. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.