ÎNFRUPTÁRE s. f. Acțiunea de a se înfrupta. – V. înfrupta.

înfruptare sf [At: DA ms / Pl: ~tări / E: înfrupta] (Rar) 1 (Pop) Mâncare de dulce în zi de post Si: înfruptat¹ (1). 2 Mâncare din ceva deosebit de gustos Si: înfruptat¹. 3 Mâncare din ceva interzis Si: înfruptat¹ (3). 4 (Fig; irn) Obținere a unor beneficii necinstite Si: înfruptat¹ (4). 5 (Înv) Determinare a cuiva să guste din ceva oprit Si: înfruptat¹ (5). 6 (Înv; pex) Determinare a unei persoane de a deveni părtașă la ceva interzis Si: înfruptat¹ (6).

ÎNFRUPTÁRE s. f. (Rar) Acțiunea de a se înfrupta. – V. înfrupta.

ÎNFRUPTÁRE s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) înfrupta.

înfrupta [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / V: (cscj) ~ti / Pzi: ~rupt, (rar) ~tez / E: în- +frupt] 1 vr (Pop) A mânca de dulce în zi de post. 2 vr (Pop; îe) A se ~ din oala cu smântână A face o greșeală greu de scuzat. 3 vr A mânca din ceva deosebit de gustos. 4 vr A mânca din ceva interzis. 5 vr (Fig; irn) A obține beneficii necinstite. 6 vt (Înv) A da cuiva să guste sau să mănânce din ceva oprit. 7 vt (Înv; pex) A face părtaș pe cineva la ceva interzis.

ÎNFRUPTÁ, înfrúpt, vb. I. 1. Refl. (Adesea urmat de determinări introduse prin prep. «din» sau «cu») A gusta, a mînca, a se împărtăși din ceva bun. Nu o dată se înfruptaseră din masa Măriucăi. CONTEMPORANUL, V_I 301. ◊ Fig. Nu m-ăi lăsa să mă-nfrupt c-o sărutare? ALECSANDRI, T. I 247. ♦ (Popular) A mînca de dulce în zi de post. ♦ Fig. (Ironic) A trage beneficii (ilicite), a profita de...; a se atinge de... În consiliile... de administrație intrau avocați cu trecere, oameni politici din toate partidele, care se înfruptau fiecare din cîte douăzeci și treizeci de asemenea consilii. EFTIMIU, N. 23. 2. Tranz. (Rar) A sătura, a satisface. Trebuie, pravoslavnicule, să dischizi băierile pungii, să verși la bani cu pumnul, ca să-nfrupți pe toți. ALECSANDRI, T. 1376.

ÎNFRUPTÁ, înfrúpt, vb. I. Refl. A gusta, a mânca din ceva bun. ♦ (În ritualul creștin) A mânca de dulce în zi de post. ♦ Fig. (Ir.) A trage beneficii (necinstite), a profita de... ♦ Tranz. (Rar) A face pe cineva părtaș la un câștig, la un beneficiu (ilicit). – Din în- + frupt.

A ÎNFRUPTÁ înfrúpt tranz. rar A face să se înfrupte. [Sil. în-frup-] /în + frupt

A SE ÎNFRUPTÁ mă înfrúpt intranz. 1) bis. A mânca de frupt în zilele de post. 2) A gusta puțin (din ceva dorit); a se îndulci. 3) fig. A trage foloase în mod necinstit; a se alege cu profit. /în + frupt

înfruptà v. Mold. 1. a mânca bucate de dulce în zile de post; 2. fam. a gusta ceva oprit: nu m’ei lăsa să mă ’nfrupt cu o sărutare? AL. [V. frupt].

înfrúpt, a -á v. tr. (d. frupt). Daŭ cuĭva și-l fac să mănînce bucate de frupt: l-am înfruptat c’o găină. V. refl. Mănînc bucate de frupt. Fig. Mă ating de, fur: un funcționar care s’a înfruptat din baniĭ statuluĭ. – Azĭ și înfruct (după fruct), ceĭa ce nu e recomandabil.

înfruptáre s. f., g.-d. art. înfruptắrii

înfruptáre s. f., g.-d. art. înfruptării

!înfruptá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se înfrúptă

înfruptá vb., ind. prez. 1 sg. înfrúpt, 3 sg. și pl. înfrúptă, perf. s. 1 sg. înfruptái

ÎNFRUPTÁRE s. (pop. și fam.) îndulcire. (~ din toate bunătățile.)

ÎNFRUPTARE s. (pop. și fam.) îndulcire. (~ din toate bunătățile.)

ÎNFRUPTÁ vb. (pop. și fam.) a se îndulci. (Se ~ din toate bunătățile.)

ÎNFRUPTA vb. (pop. și fam.) a se îndulci. (Se ~ din toate bunătățile.)