opțiuni
  • info

18 definiții pentru îndrăgostire

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNDRĂGOSTÍRE s. f. (Rar) Faptul de a (se) îndrăgosti; îndrăgire, înamorare. – V. îndrăgosti.

ÎNDRĂGOSTÍRE s. f. (Rar) Faptul de a (se) îndrăgosti; îndrăgire, înamorare. – V. îndrăgosti.

îndrăgostire sf [At: DEX / Pl: ~ri / E: îndrăgosti] 1 Îndrăgire. 2 Înamorare.

ÎNDRĂGOSTÍRE s. f. (Rar) Faptul de a (se) îndrăgosti.

ÎNDRĂGOSTÍ, îndrăgostesc, vb. IV. Refl. A prinde dragoste de cineva, a începe să iubească pe cineva; a se amoreza, a se înamora. ♦ Tranz. (Neobișnuit) A iubi pe cineva. ♦ Refl. recipr. (Pop.) A se iubi. – În + dragoste.

ÎNDRĂGOSTÍ, îndrăgostesc, vb. IV. Refl. A prinde dragoste de cineva, a începe să iubească pe cineva; a se amoreza, a se înamora. ♦ Tranz. (Neobișnuit) A iubi pe cineva. ♦ Refl. recipr. (Pop.) A se iubi. – În + dragoste.

îndrăgosti [At: ISPIRESCU, L. 184 / Pzi: -tesc / E: în- + dragoste] 1 vr A începe să iubească pe cineva Si: a se amoreza, a se înamora, (înv) a se îndrăguli. 2 vt (Nob) A iubi pe cineva. 3 vrr (Pop) A se iubi.

ÎNDRĂGOSTÍ, îndrăgostesc, vb. IV. Refl. A prinde dragoste de cineva, a începe să iubești pe cineva; a se amoreza. Se îndrăgosti de cea mai mică. RETEGANUL, P. II 23. Zîna munților... se îndrăgostise de frumusețea lui. ISPIRESCU, L. 184. ◊ (Rar, determinarea este introdusă prin prep. «cu») Feciorul de împărat este îndrăgostit cu o zînă. ISPIRESCU, L. 186. Cu toți să mă-ndrăgostesc. TEODORESCU, P. P. 343. ♦ Tranz. (Neobișnuit) A iubi, a îndrăgi. Îndrăgostesc De-nnebunesc Pe Rada. MACEDONSKi, O. I 35. Visul să mi se-mplinească, Puica să mă-ndrăgostească. TEODORESCU, P. P. 305.

A ÎNDRĂGOSTÍ ~ésc tranz. rar A face să se îndrăgostească. /în + dragoste

A SE ÎNDRĂGOSTÍ mă ~ésc intranz. A prinde dragoste (față de o persoană de sex opus); a se înamora; a se amoreza. ~ de cineva. /în + dragoste

îndrăgostì v. a prinde dragoste.

îndrăgostésc (mă) v. refl. Mă înamorez, prind dragoste: s’aŭ îndrăgostit unu de altu. – Rar și îndrăgulesc (Pan).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îndrăgostíre (rar) s. f., g.-d. art. îndrăgostírii

îndrăgostíre s. f., g.-d. art. îndrăgostírii

îndrăgostí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se îndrăgostéște, imperf. 3 sg. se îndrăgosteá; conj. prez. 3 să se îndrăgosteáscă

îndrăgostí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndrăgostésc, imperf. 3 sg. îndrăgosteá; conj. prez. 3 sg. și pl. îndrăgosteáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNDRĂGOSTÍRE s. (livr.) înamorare.

ÎNDRĂGOSTIRE s. (livr.) înamorare.

ÎNDRĂGOSTÍ vb. a se amoreza, (livr.) a se înamora.

ÎNDRĂGOSTI vb. a se amoreza, (livr.) a se înamora.

Intrare: îndrăgostire
îndrăgostire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îndrăgostire
  • ‑ndrăgostire
  • îndrăgostirea
  • ‑ndrăgostirea
plural
  • îndrăgostiri
  • ‑ndrăgostiri
  • îndrăgostirile
  • ‑ndrăgostirile
genitiv-dativ singular
  • îndrăgostiri
  • ‑ndrăgostiri
  • îndrăgostirii
  • ‑ndrăgostirii
plural
  • îndrăgostiri
  • ‑ndrăgostiri
  • îndrăgostirilor
  • ‑ndrăgostirilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îndrăgostire, îndrăgostirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi îndrăgosti DEX '98 DEX '09

îndrăgosti, îndrăgostescverb

  • 1. A prinde dragoste de cineva, a începe să iubească pe cineva; a se amoreza, a se înamora. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: amoreza înamora
    • format_quote Se îndrăgosti de cea mai mică. RETEGANUL, P. II 23. DLRLC
    • format_quote Zîna munților... se îndrăgostise de frumusețea lui. ISPIRESCU, L. 184. DLRLC
    • format_quote Feciorul de împărat este îndrăgostit cu o zînă. ISPIRESCU, L. 186. DLRLC
    • format_quote Cu toți să mă-ndrăgostesc. TEODORESCU, P. P. 343. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv neobișnuit A iubi pe cineva. DEX '09 DLRLC
      sinonime: iubi îndrăgi
      • format_quote Îndrăgostesc De-nnebunesc Pe Rada. MACEDONSKi, O. I 35. DLRLC
      • format_quote Visul să mi se-mplinească, Puica să mă-ndrăgostească. TEODORESCU, P. P. 305. DLRLC
    • 1.2. reflexiv reciproc popular A se iubi. DEX '09 DEX '98
      sinonime: iubi
etimologie:
  • În + dragoste DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.