opțiuni
  • info

18 definiții pentru îndrăgire

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNDRĂGÍRE s. f. Faptul de a îndrăgi pe cineva. – V. îndrăgi.

îndrăgire sf [At: CORESI, EV. 174/22 / Pl: ~ri / E: îndrăgi] 1 Afecțiune față de cineva Si: îndrăgit1 (1). 2 (Rar) Îndrăgostire de cineva Si: îndrăgit1 (2). 3 Pasiune pentru cineva Si: îndrăgit1 (3).

ÎNDRĂGÍRE s. f. (Rar) Faptul de a îndrăgi pe cineva. – V. îndrăgi.

ÎNDRĂGÍRE s. f. (Rar) Faptul de a (se) îndrăgi; îndrăgostire.

ÎNDRĂGÍ, îndrăgesc, vb. IV. Tranz. A simți atracție, afecțiune, dragoste pentru cineva sau ceva; p. ext. a iubi. ♦ Refl. recipr. (Pop.) A se iubi. – În + drag.

ÎNDRĂGÍ, îndrăgesc, vb. IV. Tranz. A simți atracție, afecțiune, dragoste pentru cineva sau ceva; p. ext. a iubi. ♦ Refl. recipr. (Pop.) A se iubi. – În + drag.

îndrăgi [At: CORESI, EV. 54/1 / Pzi: ~gesc / E: în- + drag] 1 vt A simți atracție, afecțiune pentru cineva sau ceva. 2-3 vtr (Pex) A (se) iubi. 4 vr A se îndrăgosti.

ÎNDRĂGÍ, îndrăgesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la persoane) A prinde drag, a simți dragoste de cineva, a iubi. Dar dacă vrei cu crezămînt Să te-ndrăgesc pe tine, Tu te coboară pe pămînt, Fii muritor ca mine. EMINESCU, O. I 173. Pe alta să nu-ndrăgesc, Numai pe ea s-o iubesc. HODOȘ, P. P. 167. Tu m-ei îndrăgi Și ne vom iubi. ALECSANDRI, P. P. 8. ◊ (Cu privire la lucruri) Danțul, muzica, pădurea, Pe acestea le-ndrăgii, Nu chiliile pustii Unde plîngi, gîndind aiurea. EMINESCU, O. I 102. ♦ Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. «de») A se îndrăgosti. O fată de împărat se îndrăgește de luceafărul din cer. GHEREA, ST. CR. I 161. Fata s-a-ndrăgit de el. COȘBUC, P. I 54. Babaca s-a îndrăgit de paseri, ș-a cumpărat vro 30 de canari. ALECSANDRI, T. 763. ♦ Refl. reciproc. (Urmat de determinări introduse prin prep. «cu») A se iubi. Tudora de la Tîrșor cu Mihai se îndrăgește. ALECSANDRI, P. III 250. Cu trei fete se-ndrăgește. id. P. P. 38.

A ÎNDRĂGÍ ~ésc tranz. A începe a iubi. ~ muzica. /în + drag

A SE ÎNDRĂGÍ mă ~ésc intranz. rar A prinde dragoste (față de o persoană de sex opus); a se îndrăgosti; a se înamora; a se amoreza. /în + drag

îndrăgì v. a-i fi drag.

îndrăgésc v. tr. Prind dragoste de: demagogiĭ aŭ îndrăgit bugetu. V. refl. Demagogiĭ s’aŭ îndrăgit de buget.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îndrăgíre s. f., g.-d. art. îndrăgírii

îndrăgíre s. f., g.-d. art. îndrăgírii

îndrăgí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndrăgésc, imperf. 3 sg. îndrăgeá; conj. prez. 3 să îndrăgeáscă

îndrăgí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndrăgésc, imperf. 3 sg. îndrăgeá; conj. prez. 3 sg. și pl. îndrăgeáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNDRĂGÍ vb. v. iubi.

ÎNDRĂGI vb. a (se) iubi, a (se) plăcea, (înv.) a (se) libovi. (S-au ~ de cum s-au văzut.)

A (se) îndrăgi ≠ a (se) urî

Intrare: îndrăgire
îndrăgire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îndrăgire
  • ‑ndrăgire
  • îndrăgirea
  • ‑ndrăgirea
plural
  • îndrăgiri
  • ‑ndrăgiri
  • îndrăgirile
  • ‑ndrăgirile
genitiv-dativ singular
  • îndrăgiri
  • ‑ndrăgiri
  • îndrăgirii
  • ‑ndrăgirii
plural
  • îndrăgiri
  • ‑ndrăgiri
  • îndrăgirilor
  • ‑ndrăgirilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îndrăgi, îndrăgescverb

  • 1. A simți atracție, afecțiune, dragoste pentru cineva sau ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    antonime: urî
    • format_quote Tu m-ei îndrăgi Și ne vom iubi. ALECSANDRI, P. P. 8. DLRLC
    • format_quote Danțul, muzica, pădurea, Pe acestea le-ndrăgii, Nu chiliile pustii Unde plîngi, gîndind aiurea. EMINESCU, O. I 102. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Iubi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: iubi
      • format_quote Dar dacă vrei cu crezămînt Să te-ndrăgesc pe tine, Tu te coboară pe pămînt, Fii muritor ca mine. EMINESCU, O. I 173. DLRLC
      • format_quote Pe alta să nu-ndrăgesc, Numai pe ea s-o iubesc. HODOȘ, P. P. 167. DLRLC
    • 1.2. reflexiv A se îndrăgosti. DLRLC
      sinonime: îndrăgosti
      • format_quote O fată de împărat se îndrăgește de luceafărul din cer. GHEREA, ST. CR. I 161. DLRLC
      • format_quote Fata s-a-ndrăgit de el. COȘBUC, P. I 54. DLRLC
      • format_quote Babaca s-a îndrăgit de paseri, ș-a cumpărat vro 30 de canari. ALECSANDRI, T. 763. DLRLC
    • 1.3. reflexiv reciproc popular A se iubi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: iubi
      • format_quote Tudora de la Tîrșor cu Mihai se îndrăgește. ALECSANDRI, P. III 250. DLRLC
      • format_quote Cu trei fete se-ndrăgește. ALECSANDRI, P. P. 38. DLRLC
etimologie:
  • În + drag DEX '98 DEX '09

îndrăgire, îndrăgirisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a îndrăgi pe cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: îndrăgostire
etimologie:
  • vezi îndrăgi DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.