opțiuni
  • info

18 definiții pentru îndobitocire

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNDOBITOCÍRE s. f. Acțiunea de a (se) îndobitoci și rezultatul ei. – V. îndobitoci.

ÎNDOBITOCÍRE s. f. Acțiunea de a (se) îndobitoci și rezultatul ei. – V. îndobitoci.

îndobitocire sf [At: DA / Pl: -ri I E: îndobitoci] 1 Pierdere a facultăților intelectuale. 2 Pierdere a oricăror principii morale. 3 Pierdere a tuturor deprinderilor civilizate.

ÎNDOBITOCÍRE s. f. Faptul de a îndobitoci.

ÎNDOBITOCÍ, îndobitocesc, vb. IV. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă facultățile intelectuale și morale; a (se) prosti1,[1] a (se) tâmpi, a (se) abrutiza. – În + dobitoc. modificată

  1. În original a (se) prosti2, dar acest sens este sinonim cu a cerși. — gall

ÎNDOBITOCÍ, îndobitocesc, vb. IV. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă facultățile intelectuale și morale; a (se) prosti1,[1] a (se) tâmpi, a (se) abrutiza. – În + dobitoc. modificată

îndobitoci vrt [At: CADE / Pzi: ~cesc / E: în- + dobitoc] 1-2 (A-și pierde sau) a face să-și piardă facultățile intelectuale Si: a (se) prosti, a (se) tâmpi, (rar) a (se) abrutiza. 3-4 (A-și pierde sau) a face să-și piardă orice principii morale. 5-6 (A deveni sau) a face să devină total necivilizat.

ÎNDOBITOCÍ, îndobitocesc, vb. IV. Tranz. A face să-și piardă facultățile intelectuale; a degrada moralicește; a prosti, a tîmpi.

A ÎNDOBITOCÍ ~ésc tranz. A face să se îndobitocească; a imbeciliza; a cretiniza; a idiotiza. /în + dobitoc

A SE ÎNDOBITOCÍ mă ~ésc intranz. (despre persoane) A deveni ca un dobitoc; a pierde însușirile intelectuale și morale; a se imbeciliza; a se cretiniza; a se idiotiza. /în + dobitoc

îndobitocì v. a abrutiza. [V. dobitoc].

îndobitocésc v. tr. Prefac în dobitoc, abrutizez: beția te îndobitocește.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îndobitocíre s. f., g.-d. art. îndobitocírii

îndobitocíre s. f., g.-d. art. îndobitocírii

îndobitocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndobitocésc, imperf. 3 sg. îndobitoceá; conj. prez. 3 să îndobitoceáscă

îndobitocí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndobitocésc, imperf. 3 sg. îndobitoceá; conj. prez. 3 sg. și pl. îndobitoceáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNDOBITOCÍRE s. 1. prostire, tâmpire. 2. v. abrutizare.

ÎNDOBITOCIRE s. prostire, tîmpire.

ÎNDOBITOCÍ vb. 1. v. idiotiza. 2. v. abrutiza.

ÎNDOBITOCI vb. a (se) prosti, a (se) tîmpi, (pop.) a (se) năuci, (reg.) a (se) hăbăuci, (Transilv. și Olt.) a (se) tonti.

Intrare: îndobitocire
îndobitocire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îndobitocire
  • ‑ndobitocire
  • îndobitocirea
  • ‑ndobitocirea
plural
  • îndobitociri
  • ‑ndobitociri
  • îndobitocirile
  • ‑ndobitocirile
genitiv-dativ singular
  • îndobitociri
  • ‑ndobitociri
  • îndobitocirii
  • ‑ndobitocirii
plural
  • îndobitociri
  • ‑ndobitociri
  • îndobitocirilor
  • ‑ndobitocirilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îndobitocire, îndobitocirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi îndobitoci DEX '98 DEX '09

îndobitoci, îndobitocescverb

etimologie:
  • În + dobitoc DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.