6 definiții pentru încăpui
Explicative DEX
ÎNCĂPUÍ, încăpuiesc, vb. IV. (Reg.) 1. Refl. A obține, a-și procura ceva; a se căpui. 2. Tranz. A pune mâna pe cineva sau ceva; a prinde, a căpui. – În + căpui.
încăpui [At: CARAGIALE, S. N. 18 / Pzi: ~esc / E: în- + căpui] (Reg) 1 vt A obține ceva Si: (reg) a căpui. 2 vr A-și procura un lucru Si: (reg) a (se) căpui. 3 vt A prinde ceva sau pe cineva.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNCĂPUÍ, încăpuiesc, vb. IV. (Reg.) 1. Refl. A obține, a-și procura ceva; a (se) căpui. 2. Tranz. A pune mâna pe cineva sau ceva; a prinde, a căpui. – În + căpui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
încăpuì v. a improviza: am încăpuit eu singur o corabie. CAR. [V. căpuì].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
încăpuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încăpuiésc, imperf. 3 sg. încăpuiá; conj. prez. 3 să încăpuiáscă
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
încăpuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încăpuiésc, imperf. 3 sg. încăpuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. încăpuiáscă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| verb (VT408) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
încăpui, încăpuiescverb
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.