încorporare sf [At: CONTEMP., 1948, nr. 112, 3/5 / V: in~ / Pl: ~rări / E: încorpora] 1 Unire a mai multor lucruri într-unul singur Si: încorporat¹ (1), încorporație (1). 2 Anexare a unui ținut, a unei provincii la o țară Si: încorporat¹ , încorporație (2). 3 Încadrare a recruților într-o unitate militară, pentru efectuarea stagiului militar Si: încorporat¹ (3), încorporație (3). 4 Înglobare. 5 (Fig) Întrupare.

ÎNCORPORÁRE, încorporări, s. f. Acțiunea de a încorpora și rezultatul ei. 1. Înglobare a unui corp în altul. 2. Intrare în cadrele armatei pentru satisfacerea stagiului militar.

ÎNCORPORÁRE s.f. Acțiunea de a încorpora și rezultatul ei; încorporație (1) [în DN]. [< încorpora].

incorporare sf vz încorporare

*incorporațiúne f. (lat. in-corporátio, -ónis. V. corporațiune). Acțiunea de a saŭ de a te incorpora. – Și -áție, dar maĭ des încorporare.

!încorporáre/incorporáre s. f., g.-d. art. încorporắrii/incorporắrii; pl. încorporắri/incorporắri

încorporáre s. f., g.-d. art. încorporării; pl. încorporări

incorporáre v. încorporáre

ÎNCORPORÁRE s. I. 1. v. înglobare. 2. v. absorbție. 3. v. anexare. II. (MIL.) înrolare, recrutare, (înv. și pop.) scriere, (Transilv. și Mold.) conscripție, (Transilv. și Maram.) șorozaș. (~ unui nou contingent.)

ÎNCORPORÁRE s. v. incarnare, incarnație, întrupare.

ÎNCORPORARE s. 1. includere, integrare, introducere, înglobare. (~ a ceva în masa unei substanțe.) 2. absorbție, resorbție, (înv.) sorbire. (Fenomenul de ~.) 3. alipire, anexare. (~ unui teritoriu.) 4. (MIL.) înrolare, recrutare, (înv. și pop.) scriere, (Transilv. și Mold.) conscripție, (Transilv. și Maram.) șorozaș. (~ unui nou contingent.)

încorporare s. v. INCARNARE. ÎNTRUPARE.

ÎNCORPORÁRE s. f. (< încorporá, cf. fr. incorporer, lat. incorporare): absorbire, înglobare a unui conținut noțional și semantic de către o parte de vorbire care nu-l posedă, în anumite condiții sintactice (în cazul fenomenului lingvistic de schimbare a valorii gramaticale). v. conversiúne. Î. în limba română se constată rar și numai la părțile de vorbire neflexibile care nu au un asemenea conținut: transformarea prepoziției la în adjectiv de cantitate cu sensul de „mult”, „multă” („Era acolo la lume!”) sau în adverb de mod de aproximație, cu sensul de „cam”, „aproape” („Să fi fost la șaizeci de oameni”); trecerea prepoziției după la adverb de timp cu sensul de „apoi”, „după aceea”, „mai târziu” („Urcați mai repede și luați bilete după!”) etc. Î. este un fenomen corelativ cu delexicalizarea (v.).