opțiuni
  • info

19 definiții pentru îmbunătățit

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMBUNĂTĂȚÍT, -Ă, îmbunătățiți, -te, adj. Care a devenit mai bun, care a dobândit o calitate superioară. – V. îmbunătăți.

ÎMBUNĂTĂȚÍT, -Ă, îmbunătățiți, -te, adj. Care a devenit mai bun, care a dobândit o calitate superioară. – V. îmbunătăți.

îmbunătățit1 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: îmbunătăți] 1 Îmbunătățire (1). 2 (Imp) Aprobare. 3 Ameliorare. 4 Îndreptare. 5-8 Îmbunătățire (5-8).

îmbunătățit2, ~ă a [At: URICARIUL II, 268 / Pl: ~iți, ~e / E: îmbunătăți] 1 Care a devenit mai bun. 2 (Imp) Aprobat. 3 Care a dobândit o valoare sau calitate superioară. 4 Ameliorat. 5 Îndreptat. 6 (Înv) Virtuos.

ÎMBUNĂTĂȚÁ vb. I v. îmbunătăți.

ÎMBUNĂTĂȚÁ vb. I v. îmbunătăți.

ÎMBUNĂTĂȚÁ vb. I v. îmbunătăți.

ÎMBUNĂTĂȚÍ, îmbunătățesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face ca ceva să devină sau a deveni mai bun, a face să capete sau a căpăta o valoare sau o calitate superioară; a (se) ameliora, a (se) îndrepta. [Var.: (înv.) îmbunătățá vb. I] – În + bunătate.

ÎMBUNĂTĂȚÍ, îmbunătățesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face ca ceva să devină sau a deveni mai bun, a face să capete sau a căpăta o valoare sau o calitate superioară; a (se) ameliora, a (se) îndrepta. [Var.: (înv.) îmbunătățá vb. I] – În + bunătate.

îmbunătăța v vz îmbunătăți

îmbunătăți [At: BIBLIA (1688) 2741 / V: (înv) ~ța (cscj; Pzi: ~țez), îmbunăți / Pzi: ~țesc / E: în- + bunătate] 1-2 vtr (A face ca ceva să fie mai bun sau) a deveni mai bun. 3 vt (Imp) A aproba. 4-5 vtr (A face să capete sau) a căpăta o valoare sau calitate superioară. 6-7 vtr A (se) ameliora. 8-9 vtr A (se) îndrepta.

ÎMBUNĂTĂȚÍ, îmbunătățesc, vb. IV. Tranz. A aduce ceva în stare mai bună, a face ca ceva să devină mai bun, de o valoare sau de o calitate superioară; a ameliora, a îndrepta. În cîțiva ani... vom îmbunătăți starea locuitorilor. BOLINTINEANU, O. 406. ◊ Refl. pas. Va crește substanțial producția tuturor categoriilor de mărfuri de consum popular și se va îmbunătăți calitatea lor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2828. – Variantă:(învechit) îmbunătățá, îmbunătățez (ALEXANDRESCU, P. 78), vb. I.

A ÎMBUNĂTĂȚÍ ~ésc tranz. A face să se îmbunătățească; a îndrepta; a ameliora. ~ relațiile. ~ o metodă de lucru. /în + bunătate

A SE ÎMBUNĂTĂȚÍ pers. 3 se ~éște intranz. A deveni mai bun sau a reveni la calitatea de mai înainte; a se ameliora; a se îndrepta. S-a ~it situația existentă. /în + bunătate

îmbunătățì v. a aduce într’o stare mai bună.

îmbunătățésc v. tr. (d. bunătate). Ameliorez, fac maĭ bun materialmente: a îmbunătăți o situațiune, un fel de grîŭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îmbunătățí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbunătățésc, imperf. 3 sg. îmbunătățeá; conj. prez. 3 să îmbunătățeáscă

îmbunătățí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbunătățésc, imperf. 3 sg. îmbunătățeá; conj. prez. 3 sg. și pl. îmbunătățeáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎMBUNĂTĂȚÍ vb. 1. a (se) îndrepta, a (se) remedia. (A ~ situația existentă.) 2. v. corecta. 3. v. ameliora. 4. v. optimiza.

ÎMBUNĂTĂȚI vb. 1. a (se) îndrepta, a (se) remedia. (A ~ situația existentă.) 2. a corecta, a corija, a îndrepta, a rectifica, a retușa, (fig.) a repara. (Și-a ~ dicțiunea.) 3. a (se) ameliora, a (se) îndrepta, (pop., fam. și fig.) a (se) răzbuna. (Vremea s-a mai ~.)

A (se) îmbunătăți ≠ a (se) înrăutăți, a (se) strica

A îmbunătăți ≠ a agrava

A se îmbunătăți ≠ a se agrava

Intrare: îmbunătățit
îmbunătățit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbunătățit
  • ‑mbunătățit
  • îmbunătățitul
  • îmbunătățitu‑
  • ‑mbunătățitul
  • ‑mbunătățitu‑
  • îmbunătățită
  • ‑mbunătățită
  • îmbunătățita
  • ‑mbunătățita
plural
  • îmbunătățiți
  • ‑mbunătățiți
  • îmbunătățiții
  • ‑mbunătățiții
  • îmbunătățite
  • ‑mbunătățite
  • îmbunătățitele
  • ‑mbunătățitele
genitiv-dativ singular
  • îmbunătățit
  • ‑mbunătățit
  • îmbunătățitului
  • ‑mbunătățitului
  • îmbunătățite
  • ‑mbunătățite
  • îmbunătățitei
  • ‑mbunătățitei
plural
  • îmbunătățiți
  • ‑mbunătățiți
  • îmbunătățiților
  • ‑mbunătățiților
  • îmbunătățite
  • ‑mbunătățite
  • îmbunătățitelor
  • ‑mbunătățitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îmbunătățit, îmbunătățităadjectiv

  • 1. Care a devenit mai bun, care a dobândit o calitate superioară. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • vezi îmbunătăți DEX '98 DEX '09

îmbunătăți, îmbunătățescverb

  • 1. A face ca ceva să devină sau a deveni mai bun, a face să capete sau a căpăta o valoare sau o calitate superioară; a (se) ameliora, a (se) îndrepta. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ameliora îndrepta antonime: agrava strica înrăutăți
    • format_quote În cîțiva ani... vom îmbunătăți starea locuitorilor. BOLINTINEANU, O. 406. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv Va crește substanțial producția tuturor categoriilor de mărfuri de consum popular și se va îmbunătăți calitatea lor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2828. DLRLC
etimologie:
  • În + bunătate DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.