ZĂNÁTIC, -Ă, zănatici, -ce, adj. Zăpăcit, smintit, bezmetic. [Var.: zănátec, -ă adj.] – Cf. lat. dianaticus.

zănatic, ~ă a [At: I. VĂCĂRESCUL, P. 349/6 / V: ~tec, (înv) zân~, zânatec / Pl: ~ici, ~ice / E: ml ◊ dianaticus (<Diana)] (D. oameni) Care se comportă ca și cum și-ar fi pierdut judecata normală Si: aiurea (6), aiurit² (2), bezmetic (1), descreierat (2), nebun, smintit², zăpăcit (5), zurliu (4), (rar) dezmetic (3), turluliu, (pop) deșucheat (1), pălăvatic, silhui¹, (îrg) prilestit, (îvp) zălud (5), (reg) paliu, păcănit², șucheat (1), tui⁶, tuiac, tuieș, zănag, zărghit (5), zăpăuc (1), zoraliu (3), (fam) sanchiu, smucit², trăsnit³, țăcănit², țicnit^2.

zănatic, -ă adj. (despre oameni) Care se comportă ca și cum și-ar fi pierdut judecata normală; care este zăpăcit, smintit, bezmetic. Zănatică n-o știam (HOG.). ◊ (subst.) Doctorul Taifun e un zănatic (GAL.). ◊ Fig. Iezere de ierburi zănatice în vînt (VOIC.). • pl. -ci, -ce. și zănatec, -ă adj. /lat. dianatǐcu(m), -a(m) <nm. pr. Diana, zeița vînătorii la romani.

ZĂNÁTIC, -Ă, zănatici, -ce, adj. Zăpăcit, smintit, bezmetic. [Var.: zănátec, -ă adj.] – Cf. lat. dianaticus.

ZĂNÁTIC, -Ă, zănatici, -e, adj. Zăpăcit, smintit, bezmetic. [Presa burgheză] va sărbători pe scriitorii indigeni mediocri sau nuli, dar care vor avea prezumțiunea de a tăgădui propriei lor țări existența oricărei culturi și a oricărei literaturi... ajutați între aceasta de cîțiva politiciani zănatici. MACEDONSKI, O. IV 149. Atîta se sperie Midas-împărat, încît din aceea, după ce că era cam tontolete, rămase și zănatic. ISPIRESCU, U. 108. ◊ Fig. Îi era acum în grijă să nu se întețească și să crească în mulțime roiul zănatic al minciunilor. SADOVEANU, Z. C. 342. ◊ (Substantivat) E nebună, lunatică, Umblă ca o zănatică. PANN, P. V. II 142. – Variante: zănátec, -ă (CAMIL PETRESCU, U. N. 340, REBREANU, R. II 30), zînátic -ă (ODOBESCU, S. III 623) adj.

ZĂNÁTIC, -Ă, zănatici, -ce, adj. Zăpăcit, smintit, bezmetic. [Var.: zănátec, -ă adj.] – Comp. lat. dianaticus.

ZĂNÁTIC ~ că (~ ci, ~ ce) Care și-a pierdut facultatea de a judeca normal; care și-a ieșit din minți; țicnit; zăpăcit; bezmetic; zălud; smintit; scrântit. /cf. lat. dianaticus

zănatic a. V. zinatic.

zănátic (est) și -ec (vest), -ă adj. (din *zînatic, d. zînă, adică „luat de zîne”). Lunatic, nebun, zăpăcit.

ZĂNÁTEC, -Ă, adj. v. zănatic.

ZÎNÁTIC, -Ă adj. v. zănatic.

zinatic a. nebun, smintit: umbla ca o zinatică PANN. [Lit. luat de zine (cf. luat de Iele), căzut în puterea zinelor și stricat de ele la corp și la minte].

zănátic adj. m., pl. zănátici; f. zănátică, pl. zănátice

zănátic adj. m., pl. zănátici; f. sg. zănátică, pl. zănátice

zănatic

zănatic.

ZĂNÁTIC adj. v. smintit.

ZĂNATIC adj. aiurea, aiurit, bezmetic, descreierat, nebun, smintit, țicnit, zăpăcit, zurliu, (rar) dezmetic, (pop.) deșucheat, palăvatic, silhui, (înv. și reg.) prilestit, (reg.) șucheat, tui, (Mold.) tuieș, zălud, zărghit, (înv.) turluliu, (fam.) sanchiu, (fam. fig.) smucit, trăsnit, țăcănit. (Ce tip ~ !)