15 definiții pentru zurliu
din care- explicative DEX (8)
- ortografice DOOM (2)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
- argou (2)
Explicative DEX
ZURLÍU, -ÍE, zurlii, adj. (Fam.) Zvăpăiat, nebunatic; smintit. – Cf. tc. zorlu.
zurliu, ~ie a [At: LESNEA, VERS. 56 / Pl: ~ii / E: ns cf zuraliu, ngr ζουρλός] (Fam; d. oameni) 1 Dezechilibrat mintal Si: nebun. 2-3 (Pex) Zvăpăiat (1-2). 4 Zănatic.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zurliu, -ie adj. (fam.; despre oameni) Care este zvăpăiat, nebunatic; smintit. E cam prost crescută și cam zurlie (PRED.). ◊ (subst.) Zurliul, nebunul, se apucase a umbla în tîrg după muieri (E. BAR.). • pl. -ii. /cf. tc. zorlu „violent”.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
ZURLÍU, -ÍE, zurlii, adj. (Fam.) Zvăpăiat, nebunatic; smintit. – Cf. tc. zorlu.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ZURLÍU, -ÍE, zurlii, adj. (Familiar) Zvăpăiat, nebunatic; neîntreg la minte, smintit, într-o ureche.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ZURLÍU, -ÍE, zurlii, adj. (Fam.) Zvăpăiat, nebunatic; smintit. – Comp. tc. zoriu.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
ZURLÍU ~ie (~ii) fam. 1) Care nu stă locului nici un moment; fără astâmpăr; neastâmpărat; zburdalnic; zbanghiu[1]. 2) Care și-a pierdut facultatea de a judeca normal; care și-a ieșit din minți; smintit; țicnit; trăsnit. /cf. turc. zorlu modificată
- În original: zbenghiu. — gall
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
zurlíŭ, -íe adj. (turc. zorlú, viguros, violent. V. zor). Dun. Fam. Răpezit, apucat, zăpăcit.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
zurlíu (fam.) adj. m. f. zurlíe; pl. m. și f. zurlíi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
zurlíu adj. m., f. zurlíe; pl. m. și f. zurlíi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Relaționale
ZURLÍU adj. 1. v. zburdalnic. 2. v. smintit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ZURLIU adj. 1. drăcos, neastîmpărat, nebun, nebunatic, sprințar, vioi, zăpăcit, zbînțuit, zburdalnic, zglobiu, zvăpăiat, zvînturat, zvînturatic, (pop.) zbanghiu, (reg.) sturlubatic, sturluibat, (prin Olt.) saitoc, (Transilv.) șulhetic, (înv.) zburdatic, zburdător. (Copil ~.) 2. aiurea, aiurit, bezmetic, descreierat, nebun, smintit, țicnit, zănatic, zăpăcit, (rar) dezmetic, (pop.) deșucheat, pălăvatic, silhui, (înv. și reg.) prilestit, (reg.) șucheat, tui, (Mold.) tuieș, zălud, zărghit, (înv.) turluliu, (fam.) sanchiu, (fam. fig.) smucit, trăsnit, țăcănit. (Ce tip ~ !)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Etimologice
zurlíu (-ie), adj. – Zăpăcit, nebunatic, smintit. – Mr. zurlu. Ngr. ζουρλος (Graur, BL, IV, 200), fără legătură cu țig. zuralo „robust” (Graur 195). La origine stă tc. zorlu „violent”, cf. zor.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Argou
zurliu, -ie zurlii adj. nebun
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zuză adj. invar. v. zurliu.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| adjectiv (A108) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
zurliu, zurlieadjectiv
- 1. Care nu stă locului nici un moment; fără astâmpăr. DEX '09 DEX '98sinonime: neastâmpărat nebunatic zbanghiu zburdalnic zvăpăiat
etimologie:
- zorlu DEX '09 DEX '98 NODEX
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.