opțiuni
  • info

15 definiții pentru zurliu

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZURLÍU, -ÍE, zurlii, adj. (Fam.) Zvăpăiat, nebunatic; smintit. – Cf. tc. zorlu.

zurliu, ~ie a [At: LESNEA, VERS. 56 / Pl: ~ii / E: ns cf zuraliu, ngr ζουρλός] (Fam; d. oameni) 1 Dezechilibrat mintal Si: nebun. 2-3 (Pex) Zvăpăiat (1-2). 4 Zănatic.

zurliu, -ie adj. (fam.; despre oameni) Care este zvăpăiat, nebunatic; smintit. E cam prost crescută și cam zurlie (PRED.). ◊ (subst.) Zurliul, nebunul, se apucase a umbla în tîrg după muieri (E. BAR.). • pl. -ii. /cf. tc. zorlu „violent”.

ZURLÍU, -ÍE, zurlii, adj. (Fam.) Zvăpăiat, nebunatic; smintit. – Cf. tc. zorlu.

ZURLÍU, -ÍE, zurlii, adj. (Familiar) Zvăpăiat, nebunatic; neîntreg la minte, smintit, într-o ureche.

ZURLÍU, -ÍE, zurlii, adj. (Fam.) Zvăpăiat, nebunatic; smintit. – Comp. tc. zoriu.

ZURLÍU ~ie (~ii) fam. 1) Care nu stă locului nici un moment; fără astâmpăr; neastâmpărat; zburdalnic; zbanghiu[1]. 2) Care și-a pierdut facultatea de a judeca normal; care și-a ieșit din minți; smintit; țicnit; trăsnit. /cf. turc. zorlu modificată

  1. În original: zbenghiu. — gall

zurlíŭ, -íe adj. (turc. zorlú, viguros, violent. V. zor). Dun. Fam. Răpezit, apucat, zăpăcit.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

zurlíu (fam.) adj. m. f. zurlíe; pl. m. și f. zurlíi

zurlíu adj. m., f. zurlíe; pl. m. și f. zurlíi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ZURLÍU adj. 1. v. zburdalnic. 2. v. smintit.

ZURLIU adj. 1. drăcos, neastîmpărat, nebun, nebunatic, sprințar, vioi, zăpăcit, zbînțuit, zburdalnic, zglobiu, zvăpăiat, zvînturat, zvînturatic, (pop.) zbanghiu, (reg.) sturlubatic, sturluibat, (prin Olt.) saitoc, (Transilv.) șulhetic, (înv.) zburdatic, zburdător. (Copil ~.) 2. aiurea, aiurit, bezmetic, descreierat, nebun, smintit, țicnit, zănatic, zăpăcit, (rar) dezmetic, (pop.) deșucheat, pălăvatic, silhui, (înv. și reg.) prilestit, (reg.) șucheat, tui, (Mold.) tuieș, zălud, zărghit, (înv.) turluliu, (fam.) sanchiu, (fam. fig.) smucit, trăsnit, țăcănit. (Ce tip ~ !)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

zurlíu (-ie), adj. – Zăpăcit, nebunatic, smintit. – Mr. zurlu. Ngr. ζουρλος (Graur, BL, IV, 200), fără legătură cu țig. zuralo „robust” (Graur 195). La origine stă tc. zorlu „violent”, cf. zor.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

zurliu, -ie zurlii adj. nebun

zuză adj. invar. v. zurliu.

Intrare: zurliu
zurliu adjectiv
adjectiv (A108)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zurliu
  • zurliul
  • zurliu‑
  • zurlie
  • zurlia
plural
  • zurlii
  • zurliii
  • zurlii
  • zurliile
genitiv-dativ singular
  • zurliu
  • zurliului
  • zurlii
  • zurliei
plural
  • zurlii
  • zurliilor
  • zurlii
  • zurliilor
vocativ singular — —
plural — —
zuză
adjectiv invariabil (I9)
  • zuză
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zurliu, zurlieadjectiv

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.