10 definitzii pentru zorit (adj.)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
ZORÍT2 A zoritzi te adj. Care se grabeshte foarte mult; foarte repede rapid. V. zori2.
ZORÍT2 A zoritzi te adj. Care se grabeshte foarte mult; foarte repede rapid. V. zori2.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de valeriu
- actziuni
zorit2 ~a a [At: PONTBRINT D. / Pl: ~itzi ~e / E: zori2] 1 (Inv) Indemnat. 2 (Pex) Constrans2 (1). 3 (D. oameni) Care se grabeshte foarte mult Si: (ivr) zoritor (2) zoriu. 4 (D. oameni) Care se mishca foarte repede. 5 (D. manifestari ale oamenilor) Care se produc cu mare graba. 6 (D. manifestari la oamenilor) Care tradeaza o mare graba Si: iute intins repezit grabit precipitat2 repede (rar) zoritor (3) zornic (inv) pripitor rapid.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
zorit1 s.n. Ivirea zorilor. ♦ Ext. Momentul cind se lumineaza de ziua. ♦ Locul de unde se ivesc zorile. • /v. zori3.
- sursa: DEXI (2007)
- adaugata de claudiad
- actziuni
zorit2 a adj. (despre oameni) Care se grabeshte foarte mult; foarte repede rapid. Hangiul... pleaca zorit sa dea porunci (BRAT.). ◊ (adv.) Surorile impleteau zorit la ciorapi (DELAVR.). • pl. tzi te. /v. zori2.
- sursa: DEXI (2007)
- adaugata de claudiad
- actziuni
ZORÍT2 A zoritzi te adj. Care se grabeshte foarte mult care lucreaza cu mare graba sau foarte repede. Cazacii mincau zoritzi shi cu urechea la pinda. SADOVEANU O. VII 37. Daca nu eshti prea zorita treci pe poarta shi vinoncoace nitzel. BRATESCUVOINESHTI I. 102. Pe chei lumea alearga zorita dupa treburi. DUNAREANU CH. 84. In cositzashi prinde garoafanflorita... Pleaca la fintina shi vine zorita. IOSIF P. 58. ◊ (Adverbial) Surorile impleteau zorit la ciorapi la tirlici shi manushi. DELAVRANCEA T. 269.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
ZORÍT2 A zoritzi te adj. Grabit peste masura; foarte repede. V. zori2.
- sursa: DLRM (1958)
- adaugata de gall
- actziuni
zorit a. foarte grabit.
- sursa: SHaineanu, ed. VI (1929)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
2) zorít a adj. (d. a zori). Grabit: era zorit s’ajunga acasa.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
ZORÍT adj. 1. grabnic grabit iute intins precipitat rapid repede repezit. (Un mers ~.) 2. accelerat grabit iutzit rapid. (Ritm ~ de deplasare.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
ZORIT adj. 1. grabnic grabit iute intins precipitat rapid repede repezit (inv. shi pop.) silit silnic (inv.) pripitor. (Un mers ~.) 2. accelerat grabit iutzit rapid. (Ritm ~ de deplasare.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de Ladislau Strifler
- actziuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
zorit, zoritaadjectiv
- 1. Care se grabeshte foarte mult; foarte repede. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Cazacii mincau zoritzi shi cu urechea la pinda. SADOVEANU O. VII 37. DLRLC
- Daca nu eshti prea zorita treci pe poarta shi vinoncoace nitzel. BRATESCUVOINESHTI I. 102. DLRLC
- Pe chei lumea alearga zorita dupa treburi. DUNAREANU CH. 84. DLRLC
- In cositzashi prinde garoafanflorita... Pleaca la fintina shi vine zorita. IOSIF P. 58. DLRLC
- Surorile impleteau zorit la ciorapi la tirlici shi manushi. DELAVRANCEA T. 269. DLRLC
-
etimologie:
- zori DEX '09 DEX '98 DLRM