grabnic ~a [At: N. COSTIN ap. LET. II 46/27 / V: (reg) grafn~^[1] gramn~ ~avn~ / Pl: ~ici ~ice^[2] / E: graba + nic] 1 a Care se grabeshte. 2 a Care arata graba (1). 3 a Care se intampla repede pe neashteptate. 4 a Care trebuie facut fara intarziere. 5 a Care vine shi trece repede. 6 a (Nob) Care merge repede. 7 a (Nob) Iute in mishcari. 8 a (Pop; d. fructe) Care se coace prea repede. 9 a (Jur; inv; is) Moarte (sau ucidere) ~a Moarte (sau ucidere) accidentala. 10 a (Reg; is) Moarte grafnica Apoplexie. 11 a (Inv; cu compliniri introduse prin prepozitzia la) Iute din fire Si: impulsiv pripit. 12 a (Pex; d. oameni) Nesocotit. 13 av Repede. 14 av In graba. 15 av In pripa. corectata

GRÁBNIC¹ adv. In graba in pripa iute. Puse mina stinga pe spada shi cu dreapta ishi pipai shishi indrepta grabnic gulerul. SADOVEANU O. VII 90. Mosh Nichifor... grabnic a shi alergat la schitul Vovidenia. CREANGA P. 110. Pusai toate la cale? intreba el viind grabnic catra armashul sau. NEGRUZZI S. I 148.

GRÁBNIC² A grabnici e adj. 1. Grabit iute. Caii fugeau in trap grabnic pe shoseaua vinata. SADOVEANU O. III 74. Cu grabnicele sarituri A sprintenei lacuste Apareun cal la cotituri. COSHBUC P. I 195. Critica shi sfa tuieshte Cleandru poricine vede Unui lenesh altui grabnic celalalt drept nu mai shede. NEGRUZZI S. II 303. ◊ Moarte grabnica = moarte naprasnica. Expr. Insanatoshire grabnica! formula de urare pentru un om bolnav. ◊ (Substantivat) Pe podelengenunchea Minele impletecea SHi turcilor le graia: Turcilor Grabnicilor Prea tare nu va grabitzi. JARNÍKBIRSEANU D. 494. ♦ (Despre ape) Care curge repede. Imi aduc aminte cum acum citziva ani mam oprit la o manastire veche linga un riu limpede shi grabnic. SADOVEANU O. VI 527. 2. Urgent. Tinarul i ceru sa intervie pentru eliberarea grabnica a invatzatorului. REBREANU R. II 13. Iaca un ravash de la Iesh... Cicai grabnic. ALECSANDRI T. I 178.

GRÁBNIC ~k (~ci ~ce) shi adverbial 1) (despre persoane shi despre manifestarile lor) Care vadeshte graba; cu graba. 2) Care trebuie realizat cat mai degraba; de neamanat; urgent. /graba + suf. ~nic

grabnic a. care se prea grabeshte.

grábnic a adj. (d. graba). Urgent care nu sufere intirziere: afacere grabnica. Subit naprasnic: moarte grabnica. Adv. In graba: vino grabnic. SHi gramnic (Munt. est).

grafnic^[1] ~a a vz grabnic corectata

gramnic ~a a av vz grabnic

gravnic ~a a vz grabnic

grámnic V. grabnic.

grábnic adj. m. pl. grábnici; f. grábnica pl. grábnice

grábnic adj. m. pl. grábnici; f. sg. grábnica pl. grábnice

GRÁBNIC adj. adv. 1. adj. v. iute. 2. adv. v. iute. 3. adv. v. imediat. 4. adv. v. curand. 5. adj. adv. v. prompt. 6. adj. v. urgent.

GRABNIC adj. adv. 1. adj. grabit iute intins precipitat rapid repede repezit zorit (inv. shi pop.) silit silnic (inv.) pripitor. (Un mers ~.) 2. adv. iute rapid repede tare. (Alerga cind mai ~ cind mai incet.) 3. adv. imediat iute indata rapid repede urgent (prin Transilv.) pripeshte. (Vino ~ sa vezi.) 4. adv. curind devreme fuga imediat iute indata neintirziat numaidecit rapid repede (rar) tudila (pop.) degraba momentan (inv. shi reg.) nepristan numai (reg.) mintenash minteni (inv.) peshin techermecher. (Sa te intorci ~!) 5. adj. adv. imediat neintirziat operativ prompt rapid. (O interventzie ~; a intervenit ~.) 6. adj. presant urgent (Transilv.) sorgosh. (Treburi ~ il cheama in provincie.)

Grabnic ≠ incet