GRÁBNIC² A grabnici e adj. 1. Grabit iute. Caii fugeau in trap grabnic pe shoseaua vinata. SADOVEANU O. III 74. Cu grabnicele sarituri A sprintenei lacuste Apareun cal la cotituri. COSHBUC P. I 195. Critica shi sfa tuieshte Cleandru poricine vede Unui lenesh altui grabnic celalalt drept nu mai shede. NEGRUZZI S. II 303. ◊ Moarte grabnica = moarte naprasnica. Expr. Insanatoshire grabnica! formula de urare pentru un om bolnav. ◊ (Substantivat) Pe podelengenunchea Minele impletecea SHi turcilor le graia: Turcilor Grabnicilor Prea tare nu va grabitzi. JARNÍKBIRSEANU D. 494. ♦ (Despre ape) Care curge repede. Imi aduc aminte cum acum citziva ani mam oprit la o manastire veche linga un riu limpede shi grabnic. SADOVEANU O. VI 527. 2. Urgent. Tinarul i ceru sa intervie pentru eliberarea grabnica a invatzatorului. REBREANU R. II 13. Iaca un ravash de la Iesh... Cicai grabnic. ALECSANDRI T. I 178.