zgâit, ~ă [At: ANON. CAR. / V: (pop) ~iat (S și: sgâiat) / S și: sg~ / Pl: ~iți, ~e / E: zgâi] 1 a (Pfm; d. ochi) Holbat¹ (1). 2 a (Reg; d. ochi) Care nu se închide complet, rămânând întredeschis (în timpul somnului) din cauza unei boli sau a bătrâneții. 3 sm (Pop) Ochi¹ (1). 4 a (Pex; d. față) Slut (1). 5 smf Persoană urâtă, cu ochii ieșiți din orbite. 6 (D. bube, răni etc.) Zgâit (3). 7 a (Reg; d. bube, răni) Deschis (22). 8 a (Rar; d. pământ) Uscat. 9 a (Rar; d. țesături) Rupt².

ZGÂÍT, -Ă, zgâiți, -te, adj. (Despre ochi) Căscat, holbat; (despre oameni) cu ochii căscați, holbați. ♦ (Substantivat) Persoană urâtă, cu ochii holbați, ieșiți din orbite. – V. zgâi.

zgâiat, ~ă a vz zgâit

zgîit, -ă adj. (pop., fam.; despre ochi) Care este holbat, căscat. Noi cu ochii zgîiți la cutie (STĂN.). ♦ (despre oameni) Cu ochii holbați. ♦ (subst.) Persoană urîtă, cu ochii holbați, ieșiți din orbite. • pl. -ți, -te. /v. zgîi.

ZGÂÍT adj. v. holbat.

ZGÎIT adj. bulbucat, căscat, holbat, mare, mărit, umflat, (rar) bălăbănos, (pop. și fam.) belit, bleojdit, (pop.) boboșat, bolboșat, boldit, (reg.) măciuliat. (Cu ochii ~.)

ZGÂÍT² s. m. Ochi. (din zgâi)

zgâít, -ă, zgâiți, -te, adj. – (ref. la ochi) Holbat, căscat. – Din zgâi (DEX, MDA).