zguduitură sf [At: CR (1836), 172¹/45 / P: ~du-i~ / Pl: ~ri / E: zgudui + -itură] 1 Mișcare (puternică) bruscă, repetată și dezordonată în toate direcțiile, care produce un zgomot caracteristic Si: zdruncinătură (1), zdruncinare (1), zdruncinat¹, zguduială, zguduire (1), zguduit¹, (pop) zdrunciu (1), (reg) zdruncineală (1). 2 (Fig) Zdruncinare (2). 3 (Rar; pex) Prejudiciere. 4 (Rar; pex) Pagubă. 5 (Rar) Zbucium (1). 6 (Pex) Durere (1).

zguduitură s.f 1 Vibrație repetată declanșată de o mișcare puternică a unui corp solid; scuturătură puternică (însoțită de un zgomot caracteristic); zguduială. Trenul se oprește pe loc, producînd o zguduitură puternică (CAR.). 2 Fig. Înfiorare, impresionare puternică. Nu mai vreau zguduituri sufletești. • sil. -du-i-. pl. -i. /zgudui + -tură.

ZGUDUITÚRĂ, zguduituri, s. f. 1. Scuturătură puternică, zdruncinătură, zguduire. Trenul se oprește pe loc, producînd o zguduitură puternică. CARAGIALE, O. II 163. 2. Fig. Înfiorare, cutremurare, zguduire sufletească. Cînd ai pricepe zguduiturile inimei mele! ALECSANDRI, T. 511.

ZGUDUITÚRĂ, zguduituri, s. f. 1. Scuturătură puternică, zdruncinătură. 2. Fig. Înfiorare, cutremurare. – Din zgudui + suf. -(i)tură.

ZGUDUITÚRĂ ~i f. 1) Zguduire puternică, nerepetată; zdruncinătură. 2) fig. Tulburare sufletească puternică; zdruncinătură. [Sil. -du-i-] /a (se) zgudui + suf. ~tură

zguduitúră f., pl. ĭ. Efectu zguduiriĭ: zguduiturile produse de bombardament. Fig. Dezordine, revoluțiune: țările scandinave evoluĭază fără zguduiturĭ.

sguduitură f. efectul sguduirii.

zguduitúră (-du-i-) s. f., g.-d. art. zguduitúrii; pl. zguduíturi

zguduitúră s. f., g.-d. art. zguduitúrii; pl. zguduitúri

ZGUDUITÚRĂ s. 1. v. clătinare. (La seism s-a simțit o ~ puternică.) 2. cutremurare. (O ~ a pereților.) 3. (GEOL., MET.) cutremur, seism. (O ~ ușoară de pământ.) 4. v. hurducare. (~ unei căruțe, pe un drum cu hârtoape.)

ZGUDUITURĂ s. 1. clătinare, clătinat, clătinătură, cutremurare, cutremurat, cutremurătură, scuturare, scuturat, scuturătură, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgîlțîială, zgîlțîire, zgîlțîit, zgîlțîitură, zguduială, zguduire, zguduit. (La seism s-a simțit o ~ puternică.) 2. cutremurare, duduit, duduitură. (O ~ a pereților.) 3. (GEOL., MET.) cutremur, seism, zguduială, zguduire, (înv.) scuturătură. (O ~ ușoară de pămînt.) 4. clătinare, clătinat, clătinătură, hurducare, hurducat, hurducătură, scuturare, scuturat, scuturătură, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgîlțîială, zgîlțîire, zgîlțîit, zgîlțîitură, zguduială, zguduire, zguduit, (pop.) zdruncin. (~ unei căruțe, pe un drum cu hîrtoape.)