zguduială sf [At: POLIZU / Pl: ~ieli / E: zgudui + -eală] Zguduitură (1).

zguduială s.f. Faptul de a (se) zgudui; zguduitură. Preoteasa, la fiecare zguduială de geamuri, își făcea cruce și ofta (VLAH.). • pl. -ieli. /zgudui + -eală.

ZGUDUIÁLĂ, zguduieli, s. f. Zguduitură. Și preoteasa, la fiecare zguduială de geamuri, își făcea cruce și ofta. VLAHUȚĂ, O. A. II 39. ◊ Fig. Și cînd cearcă pămîntul vreo mică zguduială, Să fac cîte o duzină de ode sugrumate. ALEXANDRESCU, M. 255.

ZGUDUIÁLĂ, zguduieli, s. f. Zguduitură. – Din zgudui + suf. -eală.

zguduiálă s. f., g.-d. art. zguduiélii; pl. zguduiéli

zguduiálă s. f., g.-d. art. zguduiélii; pl. zguduiéli

ZGUDUIÁLĂ s. 1. v. clătinare. (La seism s-a simțit o ~ puternică.) 2. (GEOL., MET.) cutremur, seism. (O ~ ușoară de pământ.) 3. v. hurducare. (~ unei căruțe, pe un drum cu hârtoape.)

ZGUDUIALĂ s. 1. clătinare, clătinat, clătinătură, cutremurare, cutremurat, cutremurătură, scuturare, scuturat, scuturătură, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgîlțîială, zgîlțîire, zgîlțîit, zgîlțîitură, zguduire, zguduit, zguduitură. (La seism s-a simțit o ~ puternică.) 2. (GEOL., MET.) cutremur, seism, zguduire, zguduitură, (înv.) scuturătură. (O ~ ușoară de pămînt.) 3. clătinare, clătinat, clătinătură, hurducare, hurducat, hurducătură, scuturare, scuturat, scuturătură, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgîlțîială, zgîlțîire, zgîlțîit, zgîlțîitură, zguduire, zguduit, zguduitură, (pop.) zdruncin. (~ unei căruțe, pe un drum cu hîrtoape.)

zguduială, zguduieli s. f. masturbare.