ZGÁIBĂ, zgaibe, s. f. 1. Bubă mică, rană, zgârietură care a început să prindă coajă. ♦ Coajă care se formează pe o rană prin închegarea sângelui; zgancă. 2. (Pop.) Boală de ochi. 3. (Pop.) Boală a vitelor, constând în apariția unor bubulițe pe diferite părți ale corpului. – Lat. scabia (= scabies).

zgaibă² sf vz zgaidă

zgaibă¹ sf [At: PO 206/4 / S și: sg~ / Pl: ~be și (reg) zgăibi / E: ml scabia] 1 (Reg) Râie (1). 2 (Reg) Rapăn¹ (1). 3 (Înv) Lepră. 4 (Îrg) Dalac (2). 5 (Îrg; șîs zgaibe dulci) Bubă (13). 6 (Reg) Erizipel. 7 (Reg) Umflătură la copita vitelor. 8 (Reg) Boală de ochi foarte periculoasă. 9 (Pgn) Zgârietură (1). 10 (Îe) (Reg) A se ține ~ (sau ca ~ba) (de cineva) A se ține scai Si: zgaie¹ (2). 11 (Reg; îe) A umbla cu ~ba A căuta ceartă. 12 Crustă care se formează pe o rană, pe o bubă Si: zgancă (1). 13 (Arg) Organ genital femeiesc. 14 (Reg; fig) Persoană urâtă, slabă, rea sau neastâmpărată. 15 (Reg) Drac (1). 16 (Bot; reg; îc) ~-drăcească Rotunjoară (Homogyne alpina).

zgaibă¹ s.f. 1 Bubă mică, rană, zgîrietură care a început să prindă coajă. Untul de sunătoare nu e așa de bun pentru bube, tăieturi și zgaibe, ca patlagina (DELAVR.). ♦ Coajă, crustă care se formează pe o rană prin închegarea sîngelui. Să nu rupi coaja, diavole... -N-am s-o rup... Singură se desprinde zgaiba (STANCU). 2 (pop.) Boală de ochi. 3 (pop.) Boală a vitelor, caracterizată prin apariția unor bubulițe pe diferite părți ale corpului. 4 Fig. (reg.) Persoană urîtă, slabă, rea sau neastâmpărată. • pl. -e. /lat. scabia(m) = scabĭes, -ei.

ZGÁIBĂ, zgaibe, s. f. 1. Bubă mică, rană, zgârietură care a început să prindă coajă. ♦ Coajă care se formează pe o rană prin închegarea sângelui; zgancă. 2. (Pop.) Boală de ochi. 3. (Pop.) Boală a vitelor, constând în apariția unor bubulițe pe diferite părți ale corpului. – Lat. scăbia (= scabies).

ZGÁIBĂ, zgaibe, s. f. 1. Bubă mică, rană, zgârietură care a început să prindă coajă. ♦ Coajă care se formează pe o rană prin închegarea sângelui. 2. (Pop.) Boală de ochi. 3. (Pop.) Boală a vitelor, constând în apariția unor bubulițe pe diferite părți ale corpului. – Lat. scabia (= scabies).

ZGÁIBĂ ~e f. 1) Bubă mică sau zgârietură care are crustă deasupra. 2) Coajă formată pe o rană sau de pe o bubă. ◊ A se ține ~ (sau ca ~a) de cineva a deranja în permanență pe cineva; a se ține scai de cineva. 3) pop. Boală a vitelor manifestată prin apariția unor bube mici pe diferite părți ale corpului. [G.-D. zgaibei] /<lat. scabia

ZGAIBĂ s. f. (Ban.) Rîie / Lepră. Zgajbĕ. Scabies. Lepra. AC, 380, Etimologie: lat. scabia. Vezi și zgăibos.

1) zgáĭbă, zgáĭbără, V. gaĭbă, gaĭbără.

2) zgáĭbă f., pl. e (alb. zgebă, zgaĭbă, d. lat. scabies, rîĭe). Vest. Zgancă, coajă de bubă. Fig. Femeĭe rea: o zgaĭbă de femeĭe. A te ține de cineva ca zgaĭba, a te tot ține de el. V. lipcă.

zgâibă² s.f v. zgaidă.

sgaibă f. Mold. rană ce a început a prinde coajă. [Lat. SCABIES].

sgaibă f. crac: cu sgaibele în sus [V. gaibă].

gáĭbă și zgáĭbă (Munt.) f., pl. e, gáĭbără și zg- (Mold. sud) f., pl. ere, gaĭbarác și zg- (Munt.) n., pl. e, și gáĭdă (Mold.) și zg- (Olt.) f., pl. e (turc. bg. gáĭda, cimpoĭ, cuv. transmis de Arabĭ d. sp. gaita, cimpoĭ, piem. gaida, long. gaida, vîrf de săgeată. Cp. cu fluier, care înseamnă și „țurloĭ”). Fam. Iron. Pl. Cracĭ: se dete cu zgaĭdele’n sus (NPl. Ceaur, 15 și 20) Zgaĭbarac în VR. 1927, 5, 153. V. cĭoantă, gambă.

zgáibă (pop.) s. f., g.-d. art. zgáibei; pl. zgáibe

zgáibă s. f., g.-d. art. zgáibei; pl. zgáibe

zgaibă

sgaibă, -be.

ZGÁIBĂ s. v. bubiță, bubuliță, coajă, crustă, pojghiță.

zgaibă s. v. BUBIȚĂ. BUBULIȚĂ. COAJĂ. CRUSTĂ. POJGHIȚĂ.

ZGÁIBĂ, zgáibe, s. f. ~ 4. (Cuvânt de ocară) Drac. (din lat. scăbĕre = a se scărpina, cf. alb. zgebë = râie, it. scabbia = râie; în privința formei, cf. habeat > aibă; etimonul lat. nu a fost acceptat din cauza dificultății semantice, dacă se pleacă de la sensul de râie propriu lui scabies; dar se poate presupune că etimonul lat. păstra de asemenea înțelesul său etimologic, de mâncărime, ceea ce provoacă scărpinatul, sens ce corespunde cuv. rom.)

sgáibă (-be), s. f. – 1. Rană, rosătură, bubă superficială. – 2. Crustă, coajă. – 3. Demon, termen de ocară. – Var. mr. zǵaibă. Lat. scăbia, de la scăbĕre „a se freca” (Cipariu, Elem., 72; Densusianu, Hlr., 133; Pușcariu 1936; REW 7634; cf. în contra Graur, BL, V, 113), cf. alb. zgebë „rîie” (Philippide, II, 653), it. scabbia „rîie”. Proveniența în rom. pornind de la alb. (Weigand, Jb., XIX, 144) pare o ipoteză inutilă, ca și sursa anterioară indoeurop. (Lahovary 327). Pentru formă, cf. habeat › aibă. Etimonul lat. nu a fost acceptat din cauza dificultății semantice, dacă se pornește de la sensul de „rîie”, propriu lui scabies; dar este de presupus că cuvîntul lat. conservat și sensul său etimologic, de „mîncărime, lucru care provoacă scărpinatul”, care este cel al cuvîntului rom. – Der. sgăibos, adj. (ulceros).

zgáibă, zgaibe, s.f. – (reg.) 1. Rană, zgârietură care a prins coajă. 2. Boală a vitelor, constând în apariția unor bubițe pe diferite părți ale corpului. – Lat. scabia (= scabies) „râie, mâncărime; dorință, poftă” (Cipariu, Densusianu, Pușcariu, cf. DER; DLRM, DEX, MDA).

zgaibă, zgaibe s. f. 1. rană de dimensiuni reduse și de mică gravitate. 2. defect. 3. copil mic. 4. (er., glum.) vulvă.