8 definiții pentru bubiță
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BUBÍȚĂ, bubițe, s. f. Bubuliță. – Bubă + suf. -iță.
BUBÍȚĂ, bubițe, s. f. Bubuliță. – Bubă + suf. -iță.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
bubiță1 sf [At: DDRF / Pl: ~țe / E: bubă1 + -iță] 1-2 (Șhp) Bubă1 (1) mică.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bubíță2 sf [At: LIUBA, ap. DA / Pl: ~țe / E: bubă2 + -iță] (Reg) Larva viermelui de mătase.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BUBÍȚĂ, bubițe, s. f. Bubuliță. – Din bubă + suf. -iță.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
bubíță s. f., g.-d. art. bubíței; pl. bubíțe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
bubíță s. f., g.-d. art. bubíței; pl. bubíțe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
BUBÍȚĂ s. (MED.) bubuliță, (pop.) zgaibă, zgrăbunță. (Are o ~ pe mână.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BUBIȚĂ s. (MED.) bubuliță, (pop.) zgaibă, zgrăbunță. (Are o ~ pe mînă.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
bubiță, bubițesubstantiv feminin
etimologie:
- Bubă + sufix -iță. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.